Poezie
Poftă
1 min lectură·
Mediu
Încep să-l înțeleg pe Adam.
Mi se face și mie poftă de mere interzise în ultima vreme.
Așa începe: citești tot felul de cărți, vezi filme, auzi povești frumoase
și vezi că toate cele care te ating au în comun
o anumită formă de nebunie
glazurată și delicioasă
ca un măr roșu
cu caramel pe străzile din Sighișoara.
Găsești apoi pe cineva
cum te-am găsit eu pe tine
și ți se pare că ți-ar putea da
că ai putea ajunge la nebunia aia cu celălalt.
Mi-era poftă de o asemenea nebunie
ca de ceva ce nu-ți trebuie, dar îți lipsește.
Vroiam să mușc din ea
ca dintr-un măr răscopt, prea zemos
să închid ochii în timp ce zeama îmi curge din colțurile gurii
să mă îmbăt cu ea
să visez.
Bitte bitte gib mir gift.
15 oct 2008.
023915
0
chiar daca pare un act uneori apropiat de nebunie!
Imagine deasebit de sugestiva si plastica:
\"Vroiam să mușc din ea
ca dintr-un măr răscopt, prea zemos
să închid ochii în timp ce zeama îmi curge din colțurile gurii
să mă îmbăt cu ea
să visez.\"
Si unde oare sta ascuns impulsul in noi ...
cu stima
Ioan