Protest împotriva trecerii anului

când îți citeam poezia, ascultam (în același timp cu \"oama care nu-și găsește locu\'\"), paco de lucia - zorongo gitano, și începusem să mă pun (serios) cu gându\' pe cele \"protestate\" (de tine) \"împotriva trecerii anului\".
chiar așa, mi-am (s)pus în gându\', \"eu cum să te mai simt venind?\"
și chiar așa! de la mijloc la final, textu\' curge cu ușurința unui poem reușit (poate puțin umblat la \"irizez dezastruos zarea\" - da\' cred că-i un rău-hop necesar).
mi-o plăcut și \"Nu cred că dacă ai veni te-aș simți venind. / Dar dacă flacăra tremurătoare ar mai fi / și te-aș simți venind...\"
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

Sincer, esti unul dintre cei mai simpatici comentatori pe care-i am, cu naturaletea cu care mi-ai zis si de bune si de rele... am simit un val de onestitate rar intalnita.

Daca fac o petitie impotriva trecerii anului, o semnezi?

Cu mare simpatie,
Miriam.

uite în loc de \"nimbul, jucăriile, aripile\" poți să pui \"nicăierea\"...e mai în ton cu precedentul și nu explică...:)
atenție la statutul de premiată a U.S. care ne obligă la nescăpări de genul... \"odinioarp\"
titlu superb...e ceva reușit și în finalul cu rămășițe...un fel de rezistență mîndră la descompunere probabil...sunt curios de urmări...mai citim...till then,
la mulți barosAni 2009 și să fi iubită de să nu te vezi...:)

Bună, mulțumesc pentru rezonare. Mai în ton cu precedentul ce? Precedentul poem, precedentul comentator..?

Eh, recunosc, am făcut o greșeală de tipărire cu p în loc de ă. Dar tu ai făcut una de limbă la \"să fi iubită\".

La mulți ani și ție, mulțumesc pentru urări și te mai aștept.

Cu simpatie,
Miriam.

greșeala asta de \"fi\" în loc de \"fii\" e marcă înregistrată george asztalos nu știai?
precedent se referă la versul anterior.
mai vin nu fii cu doi de i așa de nerăbdătoare...;)

Evoci o vreme a descompunerii existențiale, în antiteză cu “vremea de odinioară”, când “omul sfințea locul” și de aici vine dorința de a-ți lua “nimbul, jucăriile, aripile” și să pleci într-o lume care să se armonizeze cu structura ta ființială.În lumea asta actuală, oamenii degenerează, în lipsa idealurilor și viselor, în zombi, degeaba aplici “electroșocuri”, nimic semnificativ nu se mișcă în ei.

Răzvan,

Mi-a plăcut cel mai mult din comm-ul tău faza cu structura mea ființială. Mulțumesc pentru rezonare, simt că mesajul meu a pătruns foarte bine până la tine. Știam eu c-o să vii la un moment dat în pagina mea, te pândeam de mult... vezi, te-am simțit venind :)).

La mulți ani!

hm..ce frumos ar fi sa ne putem lua toti jucariile si sa plecam din viata cand dorim. mi-a placut poemul. remarc primele doua versuri. senzatia de inutil al oricarei actiuni ma incearca si pe mine ocazional.

Departe de mine gândul de a face vreo sugestie dar.... putem. Doar că nu garantează nimeni că ne mai putem și întoarce.

Știu la ce senzație te referi.
Scuze de întârziere.