Poezie

Peisaj dobrogean

2 min lectură·26 ianuarie 2010

Mediu

Ai grijă că mișcă. De unde nu te-aștepți, din orice culcuș al stepei,

totul mișcă pe-aici.

De fapt, de vină e lumina. Ea schimbă totul și culorile lui,

vietățile aerului se bălăcesc în ea

și radiografiile lor țâșnesc cu izbucnirile vântului

de fiecare dată când pescarii văzduhului

agață câte-un colț de nor

și fac un loc larg luminii.

Grămezile de praf auriu fac cercuri clipocind

de fiecare dată când mișcarea

îi săgetează suprafața în picuri.

Jeturile pulberii se întretaie spectaculos în aer

cu toată pasiunea gloriei,

scurgându-se apoi cu voluptatea epuizării.

Toate-s verzui-aurii și strălucesc aici

de la sare la praful de solzi de pește presărate în toate,

doar oamenii - pescari de văzduh și de apă -

au ochii din alt neam de albastru tare ca apa de foc

și abia după șocul inițial le apare și restul feței,

creponată ca marea în jurul lor.

Seara încep artificiile de țânțari, cu linii ascuțite

care se desfac ca cercurile apei sau ca pletele și bărbile sure

ale pescarilor de văzduh.

La apus coloanele dorice căzute prin iarba de susan și măsline,

inscripțiile de zeci de veacuri de pe lespezi de marmură

fixează ca niște catarge vârtejul de culori și de vântoase.

Și iedera roșie mai oprește avântul la limitele firescului, îl reține.

Noaptea, când aerul se depune în straturi și doarme sub paturi și la ferestre,

preaplinul de neam al locului ne învăluie cu extensiile agățătoare

și ne hrănește încet, revărsându-și în venele noastre sevele liniștii.

Și închizi ochii și parcă te doare sufletul de culorile prea tari

și lumina prea mare

și de dulceața răscoaptă a ăstui aspru sărat-amar.

29 august 2009.

003.492

Miriam Cihodariu. “Peisaj dobrogean.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cihodariu/poezie/13925676/peisaj-dobrogean

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.