Poezie
Lutul tăcerilor
1 min lectură·
Mediu
Poate că firea mea mă condamnă la astfel de căderi.
Când mă simt vulnerabilă, mă cufund în apăsare ca într-o încoronare a automutilării.
Era o vreme când tu erai singura mea apăsare.
De atunci a trecut mult timp, lumea și-a jucat rolul și m-a distorsionat - în măsura normalului, bineînțeles.
Între mine și tine au fost mereu tăceri asimetrice.
De fiecare dată când unul tăcea, rata întâlnirea.
Astăzi, adunate, plutesc între noi miliardele de tăceri trecute, ca un aer otrăvit.
Era normal - trebuia eventual să ne întoarcem fața de la adevărata frumusețe - ne-ar fi orbit...
Normal că lumea nu înțelege. Cum am putea să cerem lumii să înțeleagă ceva ce numai iubire nu este - și nici moarte? Adorare și lust for blood 2 în 1...
Astăzi cotidianul și-a lăsat amprenta chiar mai adânc decât noi unul în celălalt, el are avantajul constanței...
Nu mai rămân decât otrava și tăcerile stânjenitoare.
Moarte ca niște moaște, dar peste care mai plutește încă parfumul de rai.
9.11.2007
034.295
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miriam Cihodariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Miriam Cihodariu. “Lutul tăcerilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miriam-cihodariu/poezie/1752816/lutul-tacerilorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCoh, sunt impresionata :). E prima data, Claudiu, cand imi citesti un tecst si nu arunci cu pietre :)
Revenind la subiect, iti multumesc pentru apreciere si recomandari. Si eu am o chestie cu the lust for blood.
Revenind la subiect, iti multumesc pentru apreciere si recomandari. Si eu am o chestie cu the lust for blood.
0
CTnu arunc niciodata cu pietre. sunt realist, alteori grabit. cand citesc o poezie si am o reactie ma gandesc la mine si la o femeie intr-un pat. dupa ce ne ridicam de acolo tre sa-i spun cum a fost.
0
in alta ordine de idei sa stii ca nu e bine sa punem pe seama neputinteti lumii de-a intelege anumite actiuni de ale noastre.
o chestie care m-a facut curios a fost
\"Astăzi cotidianul și-a lăsat amprenta chiar mai adânc decât noi unul în celălalt,\"
si asta din cauza ca-i singura bucata care ar putea fi pastrata, cu care ai putea incepe un text nou, intr-o maniera mai descriptiva putin, minimalista putin, mai curajoasa. in rest esti suprarealista, profunda prin cuvinte/formulari mari/pretioase. cred ca-ti lipseste curajul sau daca nu iti lipseste, e vorba de experienta atunci ceea ce inseamna c-ar fi bine sa citesti putina proza noua.