Miriam Cihodariu

Nicolae, eu îți mulțumesc pentru înțelegere. Cartea \"Împăratul muștelor\" a apărut în 2005 la editura Humanitas. Ți-o recomand din toată inima.

Luana, eu cred că da. Contrar experimentului pe care l-am prezentat, și poate nesăbuit, eu cred că ajută la ceva semnalele de alarmă, conștientizarea abruptului potențial din noi. Cu excepția experminetelor de acest gen, majoritatea promotorilor violenței sunt oameni neinstruiți.

Toate cele bune amândurora,
Miriam.

Nu am timp acum să-mi lungesc prea mult comentariul, cred că e evident din textul articolului că sunt \"de partea\" Monicăi și a lui Radu. Îi sunt foarte recunoscătoare Monicăi pentru informațiile noi pe care mi le-a adus, sunt într-adevăr tulburătoare. Cântecul acela cu \"ochi de cicoare\" îmi amintește de versiuni asemănătoare ale \"Mioriței\" la aromâni, o altă cultură marginalizată care mă fascinează. Îi mulțumesc lui Radu pentru spiritul obiectiv și drept introdus în dezbatere. Pentru Eugen: nimeni nu te împiedică, pe tine ca patron român, să-l dai pe mâna justiției pe un țigan angajat care-ți face probleme și nici să angajezi un țigan care nu e cu adevărat calificat pentru munca pe care postul o implică. Dar atunci când refuzi să îl angajezi pentru dat cu sapa deși nu ți-a făcut încă probleme, și când acel job ar putea însemna salvarea pentru el și ai lui, e dincolo de orice calificativ. Oricât de înverșunat ai fi, nu uita că europenii te privesc pe tine exact cum îi privești tu pe rromi.
Pentru Alexandru: și mie trei țigani au vrut să îmi fure telefonul în troleul 66, dar nu îmi schimbă cu nimic viziunea. Statisticile spun că există același grad de infracționalitate în rândul românilr cu același grad de sărăcie precum cel al majorității țiganilor. Pe de altă parte, am mers la un moment dat într-o casă care avea o inscripție pe poartă:\"Reparăm bijuterii\". Mi se rupsese un lănțișor și eram în liceu. Când am intrat mi-am dat seama că bijutierul și nevasta sa erau țigani, am avut o mică strângere inițială de inimă, dar apoi m-am gândit că păreau oameni de treabă și nu aveam ce să pățesc. Cât timp domnul îmi repara lanțul, am intrat în vorbă cu ei - inițial despre cățelul lor, care era foarte drăguț - apoi despre liceu, despre facultățile pe care le vizam, au fost foarte impresionați. Țiganca a început să plângă și să-mi povestească că era bună la școală și ar fi vrut să devină învățătoare dar părinții nu au lăsat-o. Mă admirau atât de mult încât nu au vrut să accepte plata pentru lanțul reparat și m-au pus să le promit că o să mai trec. Am mai trecut o singură dată, întâmplător, după vreun an, și m-au recunoscut. Au spus că eram singurul lor client român. Nu m-au lăsat să plec fără flori. M-am simțit prea prost pentru tratamentul de regină ca să mai trec și altă dată.
Și încă ceva: dintotdeauna m-au fascinat cozile împletite cu panglici roșii sau cu bani de argint ale țigăncilor. Și, la festivalul de artă medievală de la Sighișoara, la care particip în fiecare an, întotdeauna am vrut să-mi fac și eu și nu am știut cum. Și atunci conștientizam și mai mult ruptura.
Cam atât pentru acum.

Multumesc pentru trecere si feedback. Abordez si alt gen de subiecte. Incerc si eu in ultimul timp sa exersez compactul.

Toate cele bune,
Miriam Cihodariu.

Mi-e mi-a plăcut mult cartea. Doar că la motivele strict legate de cum e construită și cum curge lectura s-a adăugat și un motiv foarte subiectiv și frivol:

\"În sfârșit, o carte unde apare un personaj cu numele meu care nu e nici măicuță, nici prostituată, nici babă.\" :)

Superb.

Inițial am crezut că îmi va displăcea parodierea pur și simplu pentru că îmi place poezia.

Dar nu a fost cazul. Foarte frumos și cursiv, și foarte la obiect.

Nu mă simt chiar acum în stare de un comentariu prea elaborat, am vrut doar să-ți zic că mi-a plăcut. Și mi-a plăcut și melodia.

Miriam.

Imi pare bine ca a curs frumos lectura. Multumesc pentru urare si pentru timp.

Miriam C.

Departe de mine gândul de a face vreo sugestie dar.... putem. Doar că nu garantează nimeni că ne mai putem și întoarce.

Știu la ce senzație te referi.
Scuze de întârziere.

Ca nu e reusit nu vreau sa te contrazic, nici nu mi-am pus problema. Ca nu e funny depinde de umorul fiecaruia. Prietenul pentru care a fost conceput a fost foarte amuzat (presupun ca stii despre conceptul de insider-joke - ceva ce face aluzie la o intamplare amuzanta stiuta doar de membrii unui grup). Dar n-am chef acum sa ma justific.

Na, imi pare rau ca ti-a displacut atat de mult incat sa lasi un mesaj.

Răzvan,

Mi-a plăcut cel mai mult din comm-ul tău faza cu structura mea ființială. Mulțumesc pentru rezonare, simt că mesajul meu a pătruns foarte bine până la tine. Știam eu c-o să vii la un moment dat în pagina mea, te pândeam de mult... vezi, te-am simțit venind :)).

La mulți ani!

Mdeah, și eu în același ton de gânduri cu sfârșitul ăsta de an.

Mi-a plăcut cel mai mult \"adevărul e că nici nu am avea
unde să punem totul
dacă l-am avea\", apoi \"cu toate nenorocirile lui triumfale\", apoi sfârșitul cu apele celui mai senin curcubeu.

Nu înțeleg în schimb ce ai cu barosanii... pe mine mă zgârie pe creier expresia.

:)

Bună, mulțumesc pentru rezonare. Mai în ton cu precedentul ce? Precedentul poem, precedentul comentator..?

Eh, recunosc, am făcut o greșeală de tipărire cu p în loc de ă. Dar tu ai făcut una de limbă la \"să fi iubită\".

La mulți ani și ție, mulțumesc pentru urări și te mai aștept.

Cu simpatie,
Miriam.

Alegerea nesiguranței asupra siguranței e fie un lux, fie o țâră de inconștiență :). Dar firește că și atunci când nu o s-o alegem, tot o să tânjim după ea, că, de, așa suntem făcuți.

Sunt vinovat că am râvnit, mereu numai la fruct oprit...

Cu simpatie,
Miriam.

Sincer, esti unul dintre cei mai simpatici comentatori pe care-i am, cu naturaletea cu care mi-ai zis si de bune si de rele... am simit un val de onestitate rar intalnita.

Daca fac o petitie impotriva trecerii anului, o semnezi?

Cu mare simpatie,
Miriam.

Radun, multumesc pentru apreciere.
Catalin, multumesc pentru critica. Totusi, cred ca daca cineva ar sti cu siguranta cum \"scriu adevaratii poeti\" am fi departe. Scriem si noi cum putem.

Multumesc tuturor pentru trecere.

Mulțumesc pentru trecere, pentru rezonare și pentru semn.

Apropo de licăr, e ca în motto-ul din pagina ta: de preferință secret :)

Cu simpatie împărtășită,

Miriam.

Buna old friend,

Mersi pentru rezonare. Mi-a fost dor printre altele si de tine, imi pare bine ca te-ai intors.

Mersi pentru rezonare. Impulsul e samburele din mar.

Cu simpatie,
Miriam.

Ma bucur ca am reusit sa ti-o vand :)

In alta ordine de idei, si eu tot in bacau am facut liceul dar cred ca te-as tine minte daca te-as fi cunoscut.

Te mai astept cu mamaliga ta metafizica.

E frumos, și face metafizica mămăligii în cel mai frumos mod cu putință (te rog să mă crezi că nu e nicio urmă de ironie în această afirmație).

M-au impresionat în special \"dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc\" și \"ceva a plesnit în mine ca atunci cînd coci ardeii\" și \"mulțumescul ăla mi-a tăiat inima. ca atunci cînd bunică-mea tăia mămăliga cu sfoara\"... uite, vezi, de asta zic de metafizica mămăligii. Noi, românii, suntem impregnați de ea.

Ca în finalul textului tău, unde imundul de mămăligă nu te inundă, dar te salvează de cealaltă maree, interioară.

Te mai citesc,
Miriam.