mircea trifu

Sărut urma pașilor ce încă Îmi mai răsună-n minte, Și-mi face inima o slugă, Cu amintirea ta și-o rugă, Prin umbre și cuvinte, Cu dreptul de poruncă, Mă cheamă și m-alungă. Parfumul viu

Sunt pe un țărm sălbatic și tăcut, Și marea rătăcirea-mi prigonește, Porunca-n valuri mânioasă crește, Certându-mi eul meu necunoscut. Întinde briza ei și mă atinge, Să simtă cărui

În lanțuri visele mă leagă, Aștept robit al lor fior, Dar zalele mă strâng,mă dor, Și-mi lasă noaptea fără vlagă. Mă prind cu mâinile de soare, Să uite-n mine să apună, Și frica somnului

Mi-ai spus că sunt adevărat bărbat, Că sunt în inimă și sânge, pur, curat, Mi-ai spus că locul meu nu-i pe pământ Ci printre stele, doar să-mi iau avânt, Și-aici eu sunt. Te-am ascultat și

La masă stau acum cu moartea, În noaptea sfântă a împăcării, Dorind să-mi soarbă lașitatea, Și teama-n clipa dezertării. Dar nu mi-e frică, o știu bine, Am fost în pragul lumii sale,

Nevrând să fiu un înger, De cer să fiu legat, Mi-au dat un dos de fulger, Și-un chip de renegat. De-atunci, în orice noapte Când cerul doarme stins, Îmi consolez in șoapte, Eternul meu

ai plâns,nu trebuia s-o faci, și lacrima în ochii tăi plângea, și-odată cu-al tău geamăt mi-ai luat voința mea. plângând am devenit un laș, căci nu pot ca să lupt cu lacrima, ce n-aș fi dat cu

De mii de ani, un ne-nțeles, Își bântuie albastrul, Nici până azi n-a înțeles, Unde îl poartă pasul. Nu-și simte inima bătând, Nici sângele prin vene, Sihastru-n viața, adorând A

Te caut prin al meu albastru, Prin găuri negre răscolesc, Și rog în șoaptă-al lor dezastru, Să-mi dea lumina ce-o iubesc. Dar corul gurilor flămânde, Îmi râde negrul lor, în

În fiecare zi, îl văd clădit În așteptarea mută, calmă, Privirea sa plecată ca o armă, Din rugăciuni și pace plămădit. Era bătrân ca vremea, ca uitarea, Frumos și aspru-n bătrânețea sa, Cu

Am colindat în lung și-n lat, Am fost admirator și admirat, M-am lăfăit în mare de iubiri Dar toate-au fost doar amăgiri. M-am încălzit cu corpuri de femei, Frumoase și cu sânii grei, Dar

Între cruci însângerate am găsit o lira, Lăsată-n viață de-un om pe moarte, E Lira lui Orfeu, - spunea o maică, Ea poate din Infern sa te întoarcă, Si-n veșnicie a ta sa-ti fie armură. Si

Voi fi la capul săracei mame ce va naște Și v-alăpta un sfânt, ce resemnat ne duce Păcatul de Crăciun, salvându-ne de Paște, Sacrificați pe Iuda, să fim iertați pe cruce. Ce bun e

Îmi pun muntele-n căruță, tras-acum de lupii mei Și îl duc să-l vând în târg, tocmai la Sfârșitul Lumii, Iar cu-arginții luați pe el, am să-i cumpăr foametei Trupul tău, ceara ramasă, scurs în

Pe țărmul vieții mele, Innobilându-mi chipul, Aprind pe cer candele, Să ardă-n ele timpul. Și pe nisip scriu "dragă" Iar marea mi-l culege, Și în abis aleargă, Misterul să-i

Am navigat pe-oceanul vieții, Pe bolta cerului și-n marea cea adâncă, Mi-am prăfuit orgoliul cu pulbere de stele, Și m-am lovit ca valul de o stâncă Și aruncat pe malul vieții mele. Te-am

Să nu mai tremur când te văd, Scânteile din ochi să-ți sting, Parfumul de ți-l simt mă pierd, Nu știu ce simt, de râd, de plâng, Sunt soarele ce chiamă-al tău amurg. Cu tine simt că fericirea

Ascund soarele-n cutia cu ninsori Și ceru-l pun pe mare,-ntins pe burtă, Născut o dată dar mort de multe ori, Luna opresc, pământul să-l învârtă. Toți îngerii-s grăbiți să mă pârască, Urlând

Mi-e corpu-nchis în labirint, Privirile-mi miros a frică, Pereți cu dinții ca de sticlă, Rănesc al palmelor instinct. De-aici, de sus, din necuvinte, Îmi văd cărarea într-un cerc, Mă

Sălbatică și crudă, născută lângă mine, Crescută printre stele uitate îngropate Pe cerul nepăsării, de zei fără rușine, Zâmbește gura lumii, cu buzele crăpate. E rătăcită mintea în codrul de

De te-aș prinde-ntre catarge ca o pânză fără vânt Și te-aș părăsi o clipă, fără să-mi cobori din brațe, Tu, să mă întrebi de mine și-ți aduc de pe pământ Marea dragoste-adormită, ce-așteptai

Strânge-mă lipit de mine cu-un izvor abia născut Dintr-un fluier lung de stuf ce de-o viață îl ascult, Dar mai vin-odată-n zi să-mi ai grijă de mioare Și să pui un gând pe mine, că îngheț

Sprijinindu-se pe aripi stă un înger să creeze Cel mai dulce început nou-născut al vieții tale, Lăsând sânul poeziei ochii dragi să-ți alăpteze Până-i liniștește versul, drumul lacrimilor