Poezie

O pata de cerneala

1 min lectură·24 octombrie 2017

Mediu

Ascund soarele-n cutia cu ninsori

Și ceru-l pun pe mare,-ntins pe burtă,

Născut o dată dar mort de multe ori,

Luna opresc, pământul să-l învârtă.

Toți îngerii-s grăbiți să mă pârască,

Urlând la ,,El" spunându-i să mă certe,

Dar Dumnezeu e pus să mă păzească,

Doar eu învăț pe vii și morți să ierte.

În floarea vârstei se stinge o lumină,

Îmi țese mintea pe foaia unui gând

Parfum de pâine ruptă de-o bătrână

Și-un veșnic roșu trandafir flămând.

Pe țărmu-ndrăgostit se naște-o lege,

Ne-nduplecată ca o lamă de baltag,

Nici viața și nici moartea nu-nțelege

De ce-mi iubește taina-acest meleag.

Prea obosit de vechea-mi osteneală,

Îngrijorarea-și bate clopotele-n mine,

Mi-a ațipit în palmă o pată de cerneală

Și rezemat de ea visez visuri străine.

001.178

mircea trifu. “O pata de cerneala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14115305/o-pata-de-cerneala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.