Poezie

Muntele din pieptul meu

1 min lectură·15 aprilie 2018

Mediu

Îmi pun muntele-n căruță, tras-acum de lupii mei

Și îl duc să-l vând în târg, tocmai la Sfârșitul Lumii,

Iar cu-arginții luați pe el, am să-i cumpăr foametei

Trupul tău, ceara ramasă, scurs în candela treimii.

Și-i iau liniștea pădurii sub un braț și mă tot duc

Ca un duh fără stăpân unde-i timpul să te-aștept,

Sus pe-un colț înlăcrimat ce mă chinui să-l usuc,

Să-mi devii eterna Lupă lângă muntele din piept.

Primăvara e in minte cu oștiri întregi de gânduri

Ce să fac cu-atâția muguri fără ramuri de copaci,

De-i agăț în părul tău de pe frunte până-n șolduri

Ai să-mi fii a mea iubire, pădure pentru săraci.

Și de mă întind la umbră necăjit în poala ierbii,

Sa faci corpul tău vioară și arcuș din brațul meu,

Doar așa, alungi din mine capete de lup și săbii

Și de viața-i mai amară, o ascult cu Dumnezeu

00955

mircea trifu. “Muntele din pieptul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14124264/muntele-din-pieptul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.