Poezie
Pacea absoluta
1 min lectură·
Mediu
Mi-e corpu-nchis în labirint,
Privirile-mi miros a frică,
Pereți cu dinții ca de sticlă,
Rănesc al palmelor instinct.
De-aici, de sus, din necuvinte,
Îmi văd cărarea într-un cerc,
Mă zbat în versul lor și-ncerc
Să îmi aduc de tine-aminte.
O stea cu visuri de femeie,
Recită versul meu de gheață,
Și labirintul fără viață,
Se scurge-n false curcubeie.
Mi-s buzele arse de sete
Și brațele te cer flămânde,
Lumina lasă-ți să-mi colinde,
Să-mi tacă timpul alb din plete.
Cuprinde-mă și mă săruta,
Mă-ngheaț-aici străinătatea,
Pe gura-ți vreau vecinătatea,
Să fim o pace absolută.
001006
0