Poezie

Pacea absoluta

1 min lectură·2 iunie 2015

Mediu

Mi-e corpu-nchis în labirint,

Privirile-mi miros a frică,

Pereți cu dinții ca de sticlă,

Rănesc al palmelor instinct.

De-aici, de sus, din necuvinte,

Îmi văd cărarea într-un cerc,

Mă zbat în versul lor și-ncerc

Să îmi aduc de tine-aminte.

O stea cu visuri de femeie,

Recită versul meu de gheață,

Și labirintul fără viață,

Se scurge-n false curcubeie.

Mi-s buzele arse de sete

Și brațele te cer flămânde,

Lumina lasă-ți să-mi colinde,

Să-mi tacă timpul alb din plete.

Cuprinde-mă și mă săruta,

Mă-ngheaț-aici străinătatea,

Pe gura-ți vreau vecinătatea,

Să fim o pace absolută.

001.012

mircea trifu. “Pacea absoluta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14072553/pacea-absoluta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.