Poezie

S-a mai nascut un dor

1 min lectură·11 martie 2017

Mediu

Sălbatică și crudă, născută lângă mine,

Crescută printre stele uitate îngropate

Pe cerul nepăsării, de zei fără rușine,

Zâmbește gura lumii, cu buzele crăpate.

E rătăcită mintea în codrul de cuvinte,

Copacii se strecoară spre cer din călimară,

Mai plouă câteodată cu-atâtea amănunte

Pe coala de hârtie, dar fără să mă doară.

Dorințele îmi dorm prin visul de zăpadă

Cănd ochii mei uscați sunt reci și netopiți,

Izvorul înghețat nu vrea să mă mai creadă,

Ținându-și mii de lacrimi pe-obrajii amăgiți.

Mi-e fruntea sărutată de blânda dimineață

Și razele de soare se frâng pe pieptul gol,

Le cer să ardă-n șoaptă, o ramură de viață

Îmi doarme încă-n brațe, ca un sfios simbol.

Nesăbuința-i mare și în cadență-mi trec

Prin fața fricii mele cuvintele în versuri,

Din ele-mi iau curajul și-apoi mărturisesc,

Că îți iubesc iubirea și marea ta de gesturi.

001.130

mircea trifu. “S-a mai nascut un dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14104298/s-a-mai-nascut-un-dor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.