Poezie

Crucea luminii

1 min lectură·5 februarie 2015

Mediu

Te caut prin al meu albastru,

Prin găuri negre răscolesc,

Și rog în șoaptă-al lor dezastru,

Să-mi dea lumina ce-o iubesc.

Dar corul gurilor flămânde,

Îmi râde negrul lor, în față,

Puterea mea nu le pătrunde,

Cât Nemurirea mi-e în viață.

Îmi iau în brațe a mea stea,

Și-o Cruce mi se-aprinde-n urmă,

Pe cer, căderea-mi scânteia,

Și-mi sting vecia arsă-n humă.

Cu suflet din pământ născut

Și aripi negre, mânioase,

Spre dragoste mă-nalț, temut,

Lumina-n Cruce se crease.

00971

mircea trifu. “Crucea luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14064870/crucea-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.