Poezie

Balada impacarii

1 min lectură·9 iulie 2014

Mediu

La masă stau acum cu moartea,

În noaptea sfântă a împăcării,

Dorind să-mi soarbă lașitatea,

Și teama-n clipa dezertării.

Dar nu mi-e frică, o știu bine,

Am fost în pragul lumii sale,

Purtat de-o bestie din mine,

Rănind pământul din cazmale.

Atunci văzui în poartă cheia,

Ce iadul în etern o ține

Și-mi naște din dureri ideea,

Să-nchid, să iau cheia cu mine.

S-a dat de ceasul morții, moartea,

Negându-mi dreptul de-a iubi,

Cedându-i cheia, să-mi dea cartea,

Să șterg ce nume voi dori.

Eu am privit-o ca pe-o slugă,

ȘI de pe carte îndată șterg

Al tău destin, femeie rugă,

De moarte mâinile-ți dezleg.

Triumfator se uită-n mine,

Dar nu va ști de ce zâmbesc,

Eu voi muri, născând în tine,

Salvându-te, te moștenesc.

001.001

mircea trifu. “Balada impacarii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14052581/balada-impacarii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.