Mihai Popeti

Bun venit in criosferă totul pare o himeră sori de gheață te digeră ca pe-un fulg Tot argintul te înțeapă lăncii-s țurțurii de apă pașii mai adanc se sapă în nămeți Iar pe templul

De lumea e un teatru, el se năpustește Înspre cortina care tinde să se lase Înfășurându-și mușchii peste oase Vede doar roșu, urlă nebunește... Ajuns pe scenă, ne privește liniștit Vibrează-n

Nu râvni femeia aproapelui! Eu n-aș râvni-o dar e-a lui? C-azi noapte cand mă săruta Mi se părea că-i chiar a mea... Aproapele să mi-l iubesc? Păi bine, Tatăl meu ceresc Dar eu îmi sunt

ne-am spovedit din nou pe îndelete mi-ai zis de cei bărbați ți-am zis de cele fete și ne-am zâmbit și-am fost nevinovați ne-am pus pe cap cenușe - și în saci mi-ai zis de sfinți te-am

Ea e botezul meu funebru căci soarele rasare apunând și mă trezesc râzând-plângând în visul meu filmat alb-negru Și-atunci văzând a mea orbire din aer închegat în lut cobor spre ceruri cântec

te-ai așezat de-a, te-ai jucat de-a cruci de picioare fara trup in curmazis de drum un lup adulmeca curios prin oale preocupa si te patai bolborosea si invarteai amestecai si pronunta o,

M-aș întinde pe spate dar e prea departe de cuțit

_____urătexturătexturătex_____ ____xturătexturătexturătextu____ texturătexturătexturătexturătextură texturătexturătexturătexturătextură texturătexturătexturătexturătextură texturătexturătexturăte

Ce vânt te-a stârnit val auriu în borcanul cu miere al inspirației mele? Ce furtună te-a putut urni din inerția ta statică? O, nu, departe de mine copil lacom ce vrei să secătuiești oceanul

eram mic, nu știam nimic Tata mi-a zis \"du-te\" dădeam din coadă - bezmetic ca un cățeluș îmi dădeam toată silința să ajung unde? nu știam înainte, tot înainte mă mâna un instinct aproape că nu

Exil nocturn pe câmp pustiu nimic nu-i bun, nimic nu-i viu iar eu sunt mic și mic rămân, un diavol trist, un zeu păgân M-am izgonit din paradis sau nu a fost decât un vis? Vin din nimic,

Viața mea ca un trabuc, Se transformă totu-n scrum, Mă consumă, mă usuc, Pe cețosul vieții drum Viața mea, pahar cu vin Ca să nu uit să visez Fiindcă totul este-un chin Închide ochii și-ai

Stafii de copii Se coboară-n canale Sunt ființe ca mine Și-ngheț de rușine, De-asemenea jale... Copilul se joacă, Mașina gonește, Te uiți pedinlături, Spui \"nu mă privește\", Neștiind c-a

Nopți cu tine, în care mă pierdeam în părul tău cu parfum de ireal, în ochii tăi curioși și sclipitori, în formele tale calde și înțelegătoare. Guri răzlețe de aer, inspirări adânci, suspine furate

\"Draga, inchide televizorul, copilul asta iar bolboroseste prostii\" Telegcomunicații - rabioul, televidorul, eternetul în masă, prin uși - și - din scaun în cearșafuri șanțuri de fler, zărele