Poezii

Îmi plouă din ceruri de fontă, iubită m-apasă neliniști lipsite de nume pe fața-mi șiroaie tot timpul din clipă pe care prezența ta nu și-o asumă Plutesc cu privirea prin false ferestre afară

MPMihai Popeti

0

0

\"Draga, inchide televizorul, copilul asta iar bolboroseste prostii\" Telegcomunicații - rabioul, televidorul, eternetul în masă, prin uși - și - din scaun în cearșafuri șanțuri de fler, zărele

MPMihai Popeti

0

5

te-ai așezat de-a, te-ai jucat de-a cruci de picioare fara trup in curmazis de drum un lup adulmeca curios prin oale preocupa si te patai bolborosea si invarteai amestecai si pronunta o,

MPMihai Popeti

0

2

__Crist! al_____de gheata ______Gheata! ce_re_ce_re_ce tremor_cu_tremur oare s-o are mai_vine?_nu_mai_vine?_nu aproape LE iubesc brrr!

MPMihai Popeti

0

4

ne sunt trecuturile roze - cenușă aruncată-n vânt și ne-nchinăm icoanelor din poze și sfintelor ce nu mai sunt. smintiți flăcăi de altădată de întrebări ce nu se vând înțelepciuni - iubire

MPMihai Popeti

0

2

Priviti cum lamele curcubeului transeaza fara nici un efort norii negrii ai unei furtuni. Un pic de apa si iata: aerul n-a fost asa curat nici cand l-ati cumparat scancind prima oara. In

MPMihai Popeti

0

3

în fiecare tu un zid și-n fiecare eu izbire în fiecare dor strivit alterități-împotmolire în fiecare eu un cui și-n fiecare tu un clește din fiecare semn verzui un altul, negru, ne privește

MPMihai Popeti

0

2

Se sting luminile in biblioteca Iar cartile iar vor dormi Somnul lor de sardele visand sa zaca rasfirate si rasfoite de vant pe vre-un birou uitat de lume sau intr-o camera de student - pe

MPMihai Popeti

0

0

Cum as putea sa-mi dau drumul in frunzele ude? Si incotro sa cad spre jos sau sus? Aerul este mai tare, asa tare incat ti se pare ca un suflet tocmai a icnit Sau este doar inima mea care

MPMihai Popeti

0

1

De lumea e un teatru, el se năpustește Înspre cortina care tinde să se lase Înfășurându-și mușchii peste oase Vede doar roșu, urlă nebunește... Ajuns pe scenă, ne privește liniștit Vibrează-n

MPMihai Popeti

0

3

Ce vânt te-a stârnit val auriu în borcanul cu miere al inspirației mele? Ce furtună te-a putut urni din inerția ta statică? O, nu, departe de mine copil lacom ce vrei să secătuiești oceanul

MPMihai Popeti

0

4

în cercul tras de-un pi-oniric. din centru-n centru raza ta. cristalizează-mă empiric din fumul tău de narghilea în sinea sa, sinusoida s-a scurs în forma ta cu sens iar firea mea,

MPMihai Popeti

0

6

Să te-nchipui fără fețe să te-nfăptui prin neființă slăbiciunea-ți fiind putere reușind prin neputință să te pierzi în câștigarea amintirilor uitate să te întregești frângându-ți unitatea în

MPMihai Popeti

0

6

cu buzele sângerânde și limbi ciopârțite incercăm să sugem știința din sfârcurile de oțel ale rațiunii soția noastră intunecată fecioara noastră de fier tânarul și răcorosul mormânt al iubirii

MPMihai Popeti

0

2

M-ai vândut pe-arginții siguranței Te-am vândut pe-arginții libertății În trecut, la asfințit, \"Noi\" murea în chin pe crucea Sub care s-a prabușit Și acum atârni de sigurață Iară eu sunt

MPMihai Popeti

0

8

În sfârșit ne-am împăcat! A trecut atâta vreme începusem a mă teme ca n-ainte să mă \'nalț... Dar acuma vii plângând și se simte - m-ai iertat când formal, ca și ceilalți arunci pumnul de

MPMihai Popeti

0

0

Ce să-i spui femeii osândite Și-ai avea oare și cui? Că femeia osândită Chiar de tine Chiar de mine! Stând trântită sub gutui doar odată te invită...

MPMihai Popeti

0

0

ne-am spovedit din nou pe îndelete mi-ai zis de cei bărbați ți-am zis de cele fete și ne-am zâmbit și-am fost nevinovați ne-am pus pe cap cenușe - și în saci mi-ai zis de sfinți te-am

MPMihai Popeti

0

3

Nu râvni femeia aproapelui! Eu n-aș râvni-o dar e-a lui? C-azi noapte cand mă săruta Mi se părea că-i chiar a mea... Aproapele să mi-l iubesc? Păi bine, Tatăl meu ceresc Dar eu îmi sunt

MPMihai Popeti

0

1

Bun venit in criosferă totul pare o himeră sori de gheață te digeră ca pe-un fulg Tot argintul te înțeapă lăncii-s țurțurii de apă pașii mai adanc se sapă în nămeți Iar pe templul

MPMihai Popeti

0

6

Din ruga mea în rugul meu venit-ai Cu ochii tăi de mare tulburată Din cerul meu lipsit de rai Să mă alungi încă odată În duhul meu, de duhuri chinuit, besmetic Cu pacea ta de cer senin Cu

MPMihai Popeti

0

3

M-ați sictirit poeților, plângând in toamnă Și m-ați trișat suflându-mi vântul M-ați necăjit prăjindu-mi azi cuvântul Pe jar, intr-un patetic asfințit Mă-nfricosați curtându-mi Doamna Și

MPMihai Popeti

0

3

Bucurie și tristețe A monedei două fețe: Bucurie să răsfețe, Și tristețe Să ne-nvețe.

MPMihai Popeti

0

0

Stafii de copii Se coboară-n canale Sunt ființe ca mine Și-ngheț de rușine, De-asemenea jale... Copilul se joacă, Mașina gonește, Te uiți pedinlături, Spui \"nu mă privește\", Neștiind c-a

MPMihai Popeti

0

0

Viața mea ca un trabuc, Se transformă totu-n scrum, Mă consumă, mă usuc, Pe cețosul vieții drum Viața mea, pahar cu vin Ca să nu uit să visez Fiindcă totul este-un chin Închide ochii și-ai

MPMihai Popeti

0

6

Exil nocturn pe câmp pustiu nimic nu-i bun, nimic nu-i viu iar eu sunt mic și mic rămân, un diavol trist, un zeu păgân M-am izgonit din paradis sau nu a fost decât un vis? Vin din nimic,

MPMihai Popeti

0

3

M-aș întinde pe spate dar e prea departe de cuțit

MPMihai Popeti

0

5

Duceam trei drepte-n infinit iar când abstracția s-a sfârșit rămas finit și ne-nsemnat m-am dărâmat

MPMihai Popeti

0

0

Ea e botezul meu funebru căci soarele rasare apunând și mă trezesc râzând-plângând în visul meu filmat alb-negru Și-atunci văzând a mea orbire din aer închegat în lut cobor spre ceruri cântec

MPMihai Popeti

0

4