Ia o poezie oarecare______________
Și taie-o fâșii____________________
(Subțiri!)_______________________
Apoi, așează-le||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Una pe față una pe
Când caste așteptări neobosind se-ndeasă
Se naște din tensiune un sunet de firiz,
Cu care spinteci timpii și-a vidului carcasă,
Tentacule tăcute, neliniști fără iz.
Când coarda ta ascunsă
Îmi plouă din ceruri de fontă, iubită
m-apasă neliniști lipsite de nume
pe fața-mi șiroaie tot timpul din clipă
pe care prezența ta nu și-o asumă
Plutesc cu privirea prin false ferestre
afară
\"Draga, inchide televizorul, copilul asta iar bolboroseste prostii\"
Telegcomunicații - rabioul, televidorul, eternetul
în masă, prin uși - și - din scaun în cearșafuri
șanțuri de fler, zărele
te-ai așezat de-a, te-ai jucat de-a
cruci de picioare fara trup
in curmazis de drum un lup
adulmeca curios prin oale
preocupa si te patai
bolborosea si invarteai
amestecai si pronunta
o,
ne sunt trecuturile roze -
cenușă aruncată-n vânt
și ne-nchinăm icoanelor din poze
și sfintelor ce nu mai sunt.
smintiți flăcăi de altădată
de întrebări ce nu se vând
înțelepciuni - iubire
Priviti cum lamele curcubeului
transeaza fara nici un efort
norii negrii ai unei furtuni.
Un pic de apa si iata:
aerul n-a fost asa curat
nici cand l-ati cumparat
scancind prima oara.
In
în fiecare tu un zid
și-n fiecare eu izbire
în fiecare dor strivit
alterități-împotmolire
în fiecare eu un cui
și-n fiecare tu un clește
din fiecare semn verzui
un altul, negru, ne privește
Se sting luminile in biblioteca
Iar cartile iar vor dormi
Somnul lor de sardele
visand sa zaca rasfirate
si rasfoite de vant
pe vre-un birou uitat de lume
sau intr-o camera de student
- pe
Cum as putea
sa-mi dau drumul
in frunzele ude?
Si incotro sa cad
spre jos sau sus?
Aerul este mai tare,
asa tare
incat ti se pare
ca un suflet tocmai a icnit
Sau este doar inima mea
care
De lumea e un teatru, el se năpustește
Înspre cortina care tinde să se lase
Înfășurându-și mușchii peste oase
Vede doar roșu, urlă nebunește...
Ajuns pe scenă, ne privește liniștit
Vibrează-n
Ce vânt te-a stârnit
val auriu
în borcanul cu miere
al inspirației mele?
Ce furtună te-a putut
urni din
inerția ta statică?
O, nu, departe de mine
copil lacom ce vrei să
secătuiești oceanul
în cercul tras de-un pi-oniric.
din centru-n centru raza ta.
cristalizează-mă empiric
din fumul tău de narghilea
în sinea sa, sinusoida
s-a scurs în forma ta cu sens
iar firea mea,
Indiferent de ceea ce vrea să se interpună între noi
de la fața ridată a bătrânei gaie
la bărbile ciufulite ale părintelui lui joe
F= gamma ((m1 * m2)/(r * r))
rămâne forța de atracție pe care o
Nu lua în seamă-albastra mea privire
sunt flăcări vii ce joacă-n dosul ei
sub raza ta-mi doresc îmbobocire
sub zodia ta, flori de scântei
Ci trece-mi verbul tău prin păr iubită
electrizeaza-mi
Să te-nchipui fără fețe
să te-nfăptui prin neființă
slăbiciunea-ți fiind putere
reușind prin neputință
să te pierzi în câștigarea
amintirilor uitate
să te întregești frângându-ți
unitatea în
Nopți cu tine, în care mă pierdeam în părul tău cu parfum de ireal, în ochii tăi curioși și sclipitori, în formele tale calde și înțelegătoare. Guri răzlețe de aer, inspirări adânci, suspine furate
cu buzele sângerânde și limbi ciopârțite
incercăm să sugem știința
din sfârcurile de oțel ale rațiunii
soția noastră intunecată
fecioara noastră de fier
tânarul și răcorosul mormânt al iubirii
M-ai vândut pe-arginții siguranței
Te-am vândut pe-arginții libertății
În trecut, la asfințit,
\"Noi\" murea în chin pe crucea
Sub care s-a prabușit
Și acum atârni de sigurață
Iară eu sunt
eram mic, nu știam nimic Tata mi-a zis \"du-te\"
dădeam din coadă - bezmetic ca un cățeluș
îmi dădeam toată silința să ajung unde? nu știam
înainte, tot înainte mă mâna un instinct
aproape că nu
În sfârșit ne-am împăcat!
A trecut atâta vreme
începusem a mă teme
ca n-ainte să mă \'nalț...
Dar acuma vii plângând
și se simte - m-ai iertat
când formal, ca și ceilalți
arunci pumnul de