Spermaimult

Sper ca nu gresesc interpretand poemul asta prin separarea titlului nu in 3, ci in 2 (cu o cratima). Daca e asa, e o viziune sexual-paternala superba. Oedip in era geneticii. E impecabil!

Sunt cicluri.Nu e Oedip.E viata.Sub forma ei ciclica.Sau, avand in vedere timpul, forma de spirala.Pornesc la drum pentru a fi mai mult decat sunt, ajuns la tinta devin eu, care pornesc din nou la drum. Daca nu ma pierd undeva in sant pe drum.E punctul in miscare, e spermatozoidul care da din coada, suntem noi care ne straduim. Sa ce? Sa devenim noi insisi, presupun, si sa o luam de la capat. Asa facem toti, asa face fiecare farama de Dumnezeu din univers.E amuzanta viziunea oedipala, dar nu vroiam sa descriu o fantezie a incestului. Cum ca in logica mitica ar trebui sa imi scot ochii si tin la ei ca la lumina ochilor mei, cum s-ar spune.Totusi, ca sa iau si ultimul farmec al poeziei, titlul se separa (in logica de mai sus) in 5: o data in 2, o data in 3. Comicul si tristul. Faptul ca planta se afla deja in sambure. Ca nu trebuie sa mergem nici unde ca sa fim fericiti.Mai pot sa storc ceva din poezia asta? Incercati-ma!
Mihai