ne-am spovedit din nou pe îndelete
mi-ai zis de cei bărbați
ți-am zis de cele fete
și ne-am zâmbit și-am fost nevinovați
ne-am pus pe cap cenușe - și în saci
mi-ai zis de sfinți
te-am
Toate aceste
adunări și scăderi
înmultiri și fractii
puteri și radicali
constituie o ecuatie
a foamei și a depărtării
ne îndepărtează de triunghi
ne-nvârt în cerc
și ne zvârle în
Nu râvni femeia aproapelui!
Eu n-aș râvni-o dar e-a lui?
C-azi noapte cand mă săruta
Mi se părea că-i chiar a mea...
Aproapele să mi-l iubesc?
Păi bine, Tatăl meu ceresc
Dar eu îmi sunt
Bun venit in criosferă
totul pare o himeră
sori de gheață te digeră
ca pe-un fulg
Tot argintul te înțeapă
lăncii-s țurțurii de apă
pașii mai adanc se sapă
în nămeți
Iar pe templul
Din ruga mea în rugul meu venit-ai
Cu ochii tăi de mare tulburată
Din cerul meu lipsit de rai
Să mă alungi încă odată
În duhul meu, de duhuri chinuit, besmetic
Cu pacea ta de cer senin
Cu
M-ați sictirit poeților, plângând in toamnă
Și m-ați trișat suflându-mi vântul
M-ați necăjit prăjindu-mi azi cuvântul
Pe jar, intr-un patetic asfințit
Mă-nfricosați curtându-mi Doamna
Și
Stafii de copii
Se coboară-n canale
Sunt ființe ca mine
Și-ngheț de rușine,
De-asemenea jale...
Copilul se joacă,
Mașina gonește,
Te uiți pedinlături,
Spui \"nu mă privește\",
Neștiind c-a
Viața mea ca un trabuc,
Se transformă totu-n scrum,
Mă consumă, mă usuc,
Pe cețosul vieții drum
Viața mea, pahar cu vin
Ca să nu uit să visez
Fiindcă totul este-un chin
Închide ochii și-ai
Exil nocturn pe câmp pustiu
nimic nu-i bun, nimic nu-i viu
iar eu sunt mic și mic rămân,
un diavol trist, un zeu păgân
M-am izgonit din paradis
sau nu a fost decât un vis?
Vin din nimic,
Ea e botezul meu funebru
căci soarele rasare apunând
și mă trezesc râzând-plângând
în visul meu filmat alb-negru
Și-atunci văzând a mea orbire
din aer închegat în lut
cobor spre ceruri cântec
MP