Mihaela Maxim

și ție, și încă o dată Mihaelei...deh!
o bucurie nu vine niciodată singura!
:):)
și vouă, numai sănătate și bucurii!
cu drag,
Miha

nu este ochiul, privirea, este ceea ce se vede prin el…
nu sunt decât un ciob…uneori colorat :)
LMA vouă, izvor de șoapte.

uite, n-am mai trecut de mult prin paginile tale, de fapt n-am prea mai avut timp de citit. fuga mea s-a dizolvat citindu-ți versurile. placut mult!
sensuri jucării pentru nostalgii tomnatice
\"\"cuvinte strivite în foaie... gura înflorită -trandafir în sânge... două valuri călătorind pielea pământului ruginit
...re-moarte epidermică.\"\"

da... cam așa a ieșit... nu, nu intenționam să mă auto... cadorisesc, însă țineam să alcătuiesc din mostre un micuț compendiu. Am plecat de la cu totul alte texte, și am ajuns la concluzia că rezultatul ar fi trebuit să fie un fel de... clonă a site-ului. Este destul de greu să aduni fără... \"forfecare\" atâtea bogății. Însă m-am mulțumit să crestez un pic, câte o cojiță din cele citite.
nice to read you all.

poți lăsa comentariul, într-o primă fază, acolo unde este poezia. mie mi-este mai ușor cu diacritice... vezi dacă te ajută.
\"mainile noastre nu mai
deseneaza povestea toamnei
in amurg... \"
o văd cam așa
\"mâinile noastre nu mai pictează
cu amurg...
povestea toamnei
\"
\"în trupul\"
aș scoate versurile cu sufletele și întomnarea...
\"nu mi-ai spus\"... parcă mai degrabă \"nu-mi spune\"
aș scoate și \"că tu ești o frunză\"
Astfel accentul va cădea pe trei imagini -
frunzele care desenează
arabescuri de toamna
literele stinse
și mâinile noastre
pictând în amurg.
... desigur, părerea mea.
nu te feri să scrii, dă-i înainte!

să las un semn... mesajul mi-este un fel de sinonim pentru \"tine\"... aproape de tot. Mulțumesc mult pentru traducere, eram de mult curioasă de unde vin cuvintele...
frumos!

mulțumesc, Radmi, ai suflat un val ușor de praf de pe inimă
mă bucur că te \"regăsești\" prin grădinile mele...

am trecut pe aici,
am găsit câte ceva interesant
\"zâmbet rupt\" aduce forță
pâinea înnegrită (nu neagră) iarăși, pune un deget pe rană.
mai trebuie însă lucrat un pic... sfârșitul (ultimele 2 strofe) va trebui încărcat cu mai multă ironie...
dă-i înainte!
:)

mai ales prima parte. a doua parte este mai puțin sugestivă.
acolo frunza aș vedea-o ca lacrimă uscată în arțar... ceva de genul ăsta. succes!

\"În rochie\" sună mai bine, cred eu. pentru că imaginea rochiei zidite în nori, este prea frumoasă pentru a nu fi unică.
\"pe buzele umede
ale lacului\"
necesită... săpături. ceva cu buza lacului e ok. dar nu mai pune ud, udă, n-are sens.
hai să nu continui... revino tu un pic, și mai discutăm.
spor la treabă!
n-am plecat!
:)

bine ai venit printre versuri...

Virgil, inserez aici ce pusesem greșit sus, în urma comentariului tău
Eu...
mozaic în frânturi de oglindă
pietre de tăcere înfipte în umeri
cioburi de gânduri taie liniile vieții
arhitectura sângelui adaugă trupului un oraș
schele de oase închid tainele unor mâini sugerate
ghem de lumină în rouă pânza speranțelor mototolită
tu
pui de infinit alergând pe degetele mele nesfârșite
poarta de aur însuflețit a drumului
țipăt suav la capătul tăcerilor
gândul pe brațe adormit
într-o aripă

Daniel...
mă bucur că ți-a plăcut, scuzele mele, nu te-am ...zărit atunci. bine ai venit!

tristețea n-ar trebui să fie decât roua gândurilor...

am făcut cuviincioasele corecții... simțeam că trebuie schimbat câte ceva, este și motivul pentru care am reluat acest... comentariu la una din poeziile Ioanei.
deocamdată... o las așa. îți mulțumesc din suflet, am încă multe lecții restante. încet, încet, îți voi \"reveni\".

cu drag,
mih

uneori rasul, zambetul celor suferinzi ne incranceneaza tristetea, gandurile umbla desculte abia pasind, iar moartea capata valoare de adevar
trist, trist, trist...

sunteți bineveniți... mai greșim, uneori, o mai luăm de la capăt:) bine ai venit, Andrei, m-am bucurat nespus că ai început să mai scrii... Florin mi s-a părut sincer... nu-mi vine să zic că e rău intenționat, poate are el probleme de moment... dar eu vă mai aștept... așa, cu bune, cu rele... mai sufăr din când în când.... trece. Important este să ne vedem, din când în când... creațiile. Ne mai mușcăm, să simțim că suntem totuși vii, în noaptea asta de toamnă.
Eu vă citesc cu drag, chiar dacă nu mai am atâta timp pentru comentarii... sper să găsesc, măcar pe ici-colo, câte o șoaptă. am crestat niște pupici, să-i luați voi de guler, când plecați. iar ultimul să lase aprinsă lumina...

Ioana
cuvintele
cad zgârie nori
fărâme aripi ruginite
bucurie răsucită-n scoarță
fraged arbore de cântec
foșnește lacrima caldă
în corzi de sticlă
tânăra moarte
păianjen

Virgil-
în foc de sânge
da… dintr-o dată
foi de hârtie arsă în cer
ultimele săruturi rebutate
curg mii de tentacule calde
lobul negației rătăcit în grabă
invizibil ploaie cu forme de pași
ultimul scut înnoadă cerul tăcerii
până la coate închisă-n glob tristețea…

George
venin de lacrimă
în nod uscat rugăciune
fir galben de sare ocru în piele
geme aburi grena prin ochiul mantiei
zbor cu petale ucise ultima frică
privesc despărțirea de trup
în coarda palmei întinse
din soarele blând
raze coapte

Cristina
secunde ascunse
cern în gheare trecutul
ochiul de sare așteaptă iarna
timid protocolul despărțirii
în care fiecare semnează
un colț de tăcere…

Ion
memoria clipei… fluture
ținut prea strâns
în mâini

Florin
pe rochia de tarot
am desxchis cate 2 nasturi
îmi țin pe unghie un surplus de geană
packed lines în palme visul scund
zdrobit într-un surâs prin piele
de pământ…
asta…e

Ioana...:)

știu, nimănui nu-i place... partea întunecată... vorbesc uneori, ca să nu adorm între marginile ei hulite... mulți uită să tragă semnallul de alarmă... mă prăvălesc uneori cu el în brațe... iartă-mă, n-ai cum să înțelegi, ale tale sunt versurile, lumina, sufletul...
îmi sădesc un cuvânt... dar nu știu de ce se transformă întotdeauna în inimă...
pulsează pentru tine.
mih

împletire...columna vieții își desface în palme gleznele poeziei...

\"fluturii orbi...
oasele-n verde
\"
... drumul este bun.