Clovnul

de ceva vreme n-am mai comentat poezii asa ca s-ar putea sa-mi fi pierdut din indemanarea de a imbraca pe cat mai bine critica. poezia ta, pe drumul de la care am pornit eu, ar fi avut parte de un final fericit. ideea era relativ interesanta si i-ai fi putut da chiar o nota \"nou\", avand in vedere cat s-a scris despre clovni. tu esti la extrema cealalta fata de majoritatea oamenilor care scrie pe acest site: tu-ti ingradesti creatia, o saracesti, nu-i acorzi timp, continuitate si mai ales Cuvinte (pe cand ceilalti, chiar daca in creatia lor nu exista continuitate, ii acorda libertate, fac asocieri de-a dreptul hilare, cuvintele se iau la pupat in nefericite conjuncturi doar pentru a crea cat mai multe Imagini, muuulte imagini- si trebuie sa recunosc ca si eu cad in patima asta). incearca sa-ti conturezi ideea, sa-i dai o forma, chiar si in cuvinte putine. ai grija la exprimare! iar tenta de ironie consider ca nu-si are rostul, poate prin felul in care ai plasat-o tu.
si toate ca toate...continua sa scrii!

p.s.lasa un spatiu intre virgula si urmatorul cuvant. arata mult mai bine!

Silvia, multumesc. Si poate doar scriind ceva mai bine am sa-ti pot multumi indeajuns.
Critica si indemnul tau ma vor ajuta.

am trecut pe aici,
am găsit câte ceva interesant
\"zâmbet rupt\" aduce forță
pâinea înnegrită (nu neagră) iarăși, pune un deget pe rană.
mai trebuie însă lucrat un pic... sfârșitul (ultimele 2 strofe) va trebui încărcat cu mai multă ironie...
dă-i înainte!
:)

da, Mihaela citind poezia gasesc si eu...acum, ca nu am fost suficient de ironic. Poate am sa ma mai intorc asupra poeziei sa o corectez.
Are dreptate Silvia, nu-i acord timp (poeziei), dar chiar imi lipseste, timpul...
Sa ne citim, cu bine!