Marinarul

Diferenta dintre un marinar și un poet nu trebuie să existe; poate de aceea, în această poezie, cele două laturi se conving una pe alta în fața ,,claviaturii luminilor din port\". Un hoinar, un altul însoțind triumful albatrosului. Poate că vine toamna, marea se pierde pe sine, hoinarul pierde malul. Ajunge undeva, dincolo de rațiune, dincolo de uman; trece prin mrejele nebuniei, poposește pe țărmul muzelor dar nu poate rămâne. Se pierde pe sine - chemarea, ,,lupta cu vântul\". Se pare că eu, personal am mai vânat o lacrimă de frumusețe și aceasta e poezia de față.