Lacrimile cerului

Sentimentul ce-mi este impus de citirea acestei poezii este cel al cititorului morocănos, cu ochelari, zbărcit la față ce ascultă confesiunea unei fetițe cuminți, cu ochii plini de lacrimi cătând spre Dumnezeu. E o poezie frumoasă, dar din păcate pe acest site sunt mulți morocănoși(morocănoase) ce nu pot sau nu vor sa-și amintească de un timp al tinereții. Le-au crescut spini pe umeri.
Oricum, spor la scris

milady, de ieri, si de azi,
e-o poezie frumoasa
pe care am s-o pastrez
alaturi de fericire
si zimbet...