Poezie

Transparența Copilăriei

înapoi la esență

2 min lectură·27 septembrie 2004

Mediu

În transparența copilăriei

drumurile ne erau deschise,

o primăvară în floare,

siluetă-n lumina unei raze

crescută din seninul privirii,

frumuseți simple, neîncepute,

trandafiri fără urme de spini,

albi, aprinși, extatici,

o stea căzătoare –

singura amenințare,

efemeritatea.

Încă-mi amintesc ochii

scăldați în uimire,

lipsiți de umbra judecății,

surâsul desenat de îngeri

pe-un chip de porțelan

ce inspira lumină,

și expira culoare,

într-un univers fără patimi,

iubire-n care nu exista loc

pentru labirintele ispitei,

Când eram copil,

când eram visul de iubire,

când eram sămânță de viață

când eram astru ceresc,

esență Divină

când fericirea era o realitate

mângâiată de roua dimineții

prima dimineață a vieții

tu și cu mine, am fost odată

un vis, o sămânță, un astru,

tu și cu mine am fost

parte a unui întreg.

Fecioară a trecutului,

copila amintirii mele,

mi-e dor de mâinile tale,

de atingerea lor caldă,

cuprinsă-n sfântă rugăciune

pasăre înviată dincolo de nori,

dincolo de tine și de mine,

în Never-landul copilului nostru.

Încă un vis – mă-nchin,

încă o sămânță – ție,

încă un astru – Dumnezeu meu.

Avem atâta nevoie

de încă o pasăre-înger,

înviată-n suflarea noastră,

să ne vindece aripile frânte,

să renască raza clipei de grație,

înapoi în a noastră poveste

din transparența copilăriei.

022.030

Despre aceasta lucrare

Autor: Sorana Petrescu Felicia
Tip: Poezie
Cuvinte: 206
Citire: 2 min
Versuri: 51
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Sorana Petrescu Felicia. “Transparența Copilăriei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorana-petrescu-felicia/poezie/88155/transparenta-copilariei

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

MD Marin Constantin Daniel✓27 sept. 2004

,,frumuseți simple, neîncepute,
trandafiri fără urme de spini,\"
S-a căutat altceva. De data aceasta a lăsat,,surâsul desenat de îngeri
\" ,,lipsiți de umbra judecății,\" și acum se vede clar curgerea extatică, departe de epicentru, de drumurile închise, concentrice.
Cât despre nevoia de pasăre-înger, am văzut din păcate ce s-a intamplat în cazul lui Marquez. A devenit obiect de curiozitate obraznică și dispută.

SF Sorana Petrescu Felicia✓28 sept. 2004

Nevoia de pasăre-înger... de fapt, cine stie, cu adevarat, cum arata un inger in realitate ? Si cu atat mai mult cand pentru ingeri realitatea nostra este prea putina ca sa se poata integra in spatiul ei ingust.
Pentru mine o pasare, in poezie, nu este niciodata doar atat - o pasare. Este simbol al inaltarii, al legaturii dintre cer si pamant, dintre om si Divinitate. Este o olginda a sinelui, care, cu toate ca ramane constient de propriile-i limite, accede mereu spre scopuri, piscuri mai inalte. De multe ori chiar cu riscul de-a-si frange aripile-n acest zbor...
In fine, e un subiect despre care se poate discuta la nesfarsit, dar eu am sa ma opresc aici.

Multumesc pentru citire si trecere, te mai astept!

Sorana