Poezie
Monstrul
crește în mine
1 min lectură·
Mediu
Trăiesc, respir și creez,
cu o frică nedefinită,
încolțită în aortă,
crescută din seva sângelui
golindu-mi închisoarea inimii
de simțirile prizonierei sale,
( simțirile mele )
crescută-n ramificațiile-i metalice,
mă taie cu fiecare clipă
ce-și întoarce chipul
din prezent înspre trecut.
Crește în mine un monstru,
copacul fructului oprit,
mă face să uit rugăciunea,
cuvintele sacre,
să le pierd în întuneric,
mi s-a topit lumânarea
cum să mă mai caut ?
cu ochii-mi prea negri,
căzuți în adâncuri,
părăsiți de lumină,
unde m-aș putea găsi ?
când în mine
trăiește, respiră și creează,
cu o forță nedefinită,
un monstru.
023294
0
daca nu esti parte a monstrului, iubeste-l si va fi o parte din tine... nu ca nu te-ar mai inghiti, da\' sa calatoresti impacata, zice coafeza de periferie citindu-ti poemul profund filosofic in maniera futurista.