Poezie
E anotimpul morții
1 min lectură·
Mediu
E dusă luna printre nori, și bate vântul sorții,
Hai vino mamă ca să vezi. E anotimpul morții.
Se-adună sufletele-n snop, se-ngrămădesc cadavre,
Îngheață sângele în noi, nu-i vreme de palavre.
Răcită-i lava din vulcani și frunzele-s cenușă
Când îngerii cu ochi de drac adulmecă la ușă,
Să prindă sufletele-n chingi, să stingă bucuria,
Să toarne lacrimi în pahar, în vii să dea furia,
Doliul să-i umple de amar, de jale și de noapte,
Iar gânguritul de sugar să moară între șoapte.
E dusă viața dintre noi, și vântul bate morții...
Nu, nu sta mamă ca să plângi! Așa voit-au sorții.
083341
0

Cand am vazut titlul nu am putut rezista si am dat buzna in pagina ta.
Ce-i drept titlul este genial \"Anotimpul mortii\".
Este draguta poezia ta dar parca mult prea scurta (sper ca macar cu acest aspect esti de acord cu mine) si nu foarte profunda,iar instinctul imi spune ca poti mai mult.
Eu te citesc.
cele bune