Vînt de iarnă-mi bate-n suflet,
Vînt de iarnă singuratec,
Doar iubita-mi stă pe cuget...
Degetu-i plasat molatec
Sub genunchiul adormit.
Dintre merele de aur
Sare Prâslea cel
Agățat de mijlocul tău, ca o scoică în jurul perlei,
aștept să vină oceanul. Să vină să mai ia o gură de aer,
sau mai bine să-ți iau încă odată gura la sărutat.
Să destup sticla, să curgă vinul
Prin raza de soare neatinsă de nor,
sprijinind bolta topită din crater,
mă adaug gândului ce zboară spre tine,
fraged descântec șopotind din trecut.
De sub raza de soare de nor
Cerceii argintii și-o bluză roșie,
Păru-mi fluturând în boarea dimineții,
Mă grăbesc spre viața știută
(te grăbești să prinzi avionul trecutului)
Cu lacrimi confuze a mirare și teamă
(într-un
Insulă pierdută în straturi de aparențe învolburate pe sub ancora portavionului,
elicoptere și avioane de atac la sentiment,
zumzăit de rotițe cerebrale pe scurta, mica plajă a unei insule
Alint prima rază de soare ce naște răsăritul,
Din ceață alunecând,
Nori peste nori printre norii încă amorțiți de noaptea fugară,
Zâmbet prelins peste oceanul adormit,
Ascund o lacrimă de
De sub ramură de salcâm înflorit
amețit în sudoarea frunții regândite
am ales firul de păpădie
ce leagă trecutul de trecut
de viitorul de viitor,
ce așterne cărări nebătute peste somnul
Te doresc cum valul
de stâncă zgomot sparge
Te aștept cum floarea
tânjește în răsărit
... tot revin, ca valul
... tot răsar, ca floarea
... erodat, ca malul,
... îmi macin durerea
Ai să
The Happiest Days of Our Lives
Text de Roger Waters; de pe albumul “The Wall” al formației Pink Floyd
When we grew up and went to school
>>> Când eram copii și am mers la școală
There were
E dusă luna dintre nori și bate vântul sorții.
Hai vino mamă ca să vezi. E anotimpul morții.
Se-adună sufletele-n snop, se-ngrămădesc cadavre,
Îngheață sângele din noi în nesimțiri
Mă-ntreb de unde vine nevoia de Absolut (vodca suedeză?)
Nu, nevoia de Absolut la oamenii cu înclinație divină,
Nevoia care te ține treaz
Noaptea
Care te duce la disperare când îți dai seama
E dusă luna printre nori, și bate vântul sorții,
Hai vino mamă ca să vezi. E anotimpul morții.
Se-adună sufletele-n snop, se-ngrămădesc cadavre,
Îngheață sângele în noi, nu-i vreme de
http://www.evz.ro///social/?news_id=167928
Nu există îndoială că mașina timpului este un subiect fascinant, la fel ca și civilizațiile dispărute. Însă majoritatea argumentelor aduse de către ing.
Sunet mutilat,
Violența urlând în mine
Făr’ a se-oglindi
pe irișii mei.
Tăcere pe viață,
Sau prea multe de spus,
Sugrum imaginar,
dar fără alibi,
Pasiune, regret,
prăpăstii-n comunicare.
șoarecii
și-au pierdut identitatea
s-au ros
și taie
încet
peste
mine
peste cușcă
doar frunze
de câini
șiruri de întuneric genetic
la care privesc
ochii tăi
de laborator.
Dintr-un suflet de ispravă, dintr-o mare de uimire,
A ieșit un bob gâlceavă și-o potecă-n regăsire.
Dintr-o mare de iubire, din suflet de insomnie,
A ieșit un bob trezire și-o potecă spre
Amintiri nedorite, neiertate și mute
mă cuprind peste somn și prin visele slute
Amintiri măcinate de regret și stupoare
istovite de ce-uri, obosindele oare,
Amintiri timpurii, printre visele
De sub celălalt mal,
Mă privește-nnorată,
Amorțită de nopți
Sub salcia plecată
Un bănuț pus pe limbă
Și un suflet în palmă,
Printre cețuri, sub lună
Sunt o umbră plecată.
Tot aștept să
Răsăritul ce-l văd, pentru unii-i apus,
Sau un dram de noroc pe un drum nepropus.
Răsăritul ce-l simt, pentru alții-i necaz,
Sau iubire și-un strop de nectar și extaz.
JO