Insulă pierdută

Insulă pierdută în straturi de aparențe învolburate pe sub ancora portavionului, elicoptere și avioane de atac la sentiment, zumzăit de rotițe cerebrale pe scurta, mica plajă a unei insule pierdute, găsite și re-gasindu-ne pe noi, ca soarele timid de după norii primăverii timpurii, ieșind din noi înșine precum ghioceii ce nu pot crește la umbra portavionului, dar ieșind oricum în vîntul ascuțit, amețiți și vorbiți pe sub elicile de atac, pe sub podul curburii timpului nesigur pe victoria asupra prezentului, nesiguri și uzi pe malul oceanului nocturn, aproape terestru, asfințit de povară, răsărit de idee, zumzăit de rotițe cerebrale pe o insulă prea scurtă pentru a trece drept adevărată, pe o insulă de neliniște de dincolo de trecut, fortărețe plutitoare pe oceanul vieții, noi înșine generali ai războiului de atac la sentiment, poate prea des retrași în domoalele ambasade, protejînd siguranța de sine, două rotițe cerebrale așteptînd mareea.