Poezie

amanta de cânepă

1 min lectură·28 iulie 2004

Mediu

amanta noastră de cânepă

ne scria dintr-un loc necunoscut ne spunea

uitați am zece uriași și ei au la rândul lor câte zece fete uriașe fiecare

puteți veni să locuiți într-una din ele

și mai departe ne povestea cum reușise ea să realizeze

prima expoziție de sculptură în cânepă

cum umbla prin ierburi în diminețile fără formă

în care timpul adormise în păsări

fiindcă noi eram prea tineri nu ne puteam decide

oscilam între zborul nocturn

pe care îl practicam alături de niște minunate tinere navigatoare

și teama plecării

pentru a ne mai întrema

ne băgam până la gât în pământ

și adormeam acolo

0124

Despre aceasta lucrare

Autor: matei ghigiu
Tip: Poezie
Cuvinte: 104
Citire: 1 min
Versuri: 15
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

matei ghigiu. “amanta de cânepă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/matei-ghigiu/poezie/81242/amanta-de-canepa

Comentarii (12)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

silvia caloianu✓28 iul. 2004

\"uitați\" e un imperativ, adica \"sa uitam\" sau ti-a scapat pronumele personal (\"-va\")? Nu imi ajunge imaginatie pentru expresia \"am zece uriași și ei au la rândul lor câte zece fete uriașe fiecare\" :( Sau...e un delir, din cauza...canepei? M-a impresionat deosebit finalul, felul cum vorbesti despre energiile pamantului, de care toti avem nevoie...

Arala29 iul. 2004

bineinteles ca este \"uitati\" imperativ! cu siguranta zici bine, silvia, iti trebuie ceva imaginatie sa-ti inchipui dansul printre uriasii cinepii (sau altfel), pentru in_aripate mai (de) mult oarbe.

Dana Stanescu29 iul. 2004

mi-a placut in lumea poeziei tale, m-am simtit ca acasa: cei zece uriasi si fetele lor.. iar finalul e superb... ma duc sa dorm putin,

Distincție acordată

claudiu banu✓29 iul. 2004

dupa un asa zbor nocturn parca m-as intinde in iarba si mi-as aprinde o tigare pana s-ar intinde si iarba prin mine si stelele

silvia caloianu✓29 iul. 2004

Oare sa fie ciclopii lui Homer, uriasii? Uite ca nu ma pot linisti! :)

Irina Iacovescu29 iul. 2004

fiindcă noi eram prea tineri nu ne puteam decide
oscilam între zborul nocturn
pe care îl practicam alături de niște minunate tinere navigatoare
și teama plecării
pentru a ne mai întrema
ne băgam până la gât în pământ
și adormeam acolo

Doar atât. Restul, când la întoarcerea din Călătorie!

Irina Iacovescu29 iul. 2004

Așa era corect: \"la întoarcerea din Călătorie\" :)

Mihaela Maxim29 iul. 2004

am dormit cândva în aceeași... cânepă:):)
ieri eram prea surprinsă, să mai pot scrie ceva
astăzi nu mai pot trece fără să scriu asta...
frumoasă de pică, de caro și inimă roșie!
:)

adrian grauenfels29 iul. 2004

la NY pe 22th street exista o galerie de arta cu sculpturi din pinza - canepa bumbac .. etc ,,, copii se tavalesc interactiv , cred ca se poate shi dormi daca te lasa paznicul , un negru burtos cu ochelari de soare chiar cind ploua ,, dar am divagat- excelent textul trebuia inventat daca nu chiar tzesut in piele..

stanescu elena-catalina✓30 iul. 2004

pentru mine ramane un text incifrat, o poezie a intrebarilor, un \"loc necunoscut\"...

Andrei Andrei4 aug. 2004

Fara surle si trimbite, fara fanfare, muzica poemului acestuia ne descrie marea interioara, de cinepa si alge, din noi, din fiecare, si o face in asemenea fel incit o auzim chiar si noi, cei surzi.
Plecaciuni.

Andrei Andrei4 aug. 2004

nu ma pot abtine si mai postez un comentariu.
As vrea sa spun cit e frumos dar cum? Nu-i mod de-a spune asta. Pot vorbi doar despre altceva, mai marginal. Imi demonstreaza mie textul acesta cit de mult se insela Blaga acolo unde crede in durata infinitezimala, de fulger, a poeziei. Nu-i adevarat. Aici poezia dureaza mult inainte si dupa.