un om pe un câine

Un om murea într-un câine, cred că era mult mai bine.

murea omul dus de un caine. murea omul cu parerile sale sub unghii. murea si nu stia. ii pasa cuiva de asta?
m-am bucurat sa te aud, Mat. sa nu mai dispari asa mult, Mat...
(ma uitam, ieri, la pozele de la lansarea Orianei, din toamna 2003... ma intrebam ce mai taci...)

mi-a plăcut chiar de la prima lectură. rar când se izbutește o transmitere cu așa forță în atât de puține cuvinte. cu toate astea aș fi preferat să scrii într-un câine decât pe un câine. dar, mă rog, poate că e mai bine așa ca acum.

Un condens imagistic ce te pune pe gânduri. Am de reflactat, ca și în cazul lui Ilieș Gorzo.

cand moare un câine, moare un prieten.

Cred că aici este expus simbolul omului care muncește pentru a fi mai aproape de un ideal iar câinele simbolizează moștenirea pe care o lasă el.

imi place simplitatea textului, are iz folcloric, dar \'cat mai esti culpabil\' pare disonant; cred ca farmecul acestei poezii sta in directetea adresarii, de aceea as sugera ca mici fragmente (care nu aduc informatii semnificative) sa fie eliminate. varianta mea:

un om murea pe un câine
și câinele îi spunea:
mori omule
mori pe mine
acum
cât te mai pot lătra

și omul murea.

murea pe un câine

Despre om, câinele a spus întotdeauna lucruri notabile, iar asta va trebui să intre neapărat în enciclopedia câinilor, dacă nu este deja.

Are sâmburele de sclipire pe care-l avea Nichita. Și mai are rostirea neaoșă a descoperirii abrupte. Cuvintele aici nu-s scrise, ci se sapă pe sine direct în hârtie.

Poem acrobat - pe sârma spatelui canin, cu prăjina înclinată a părerii de sine. Este excepțional lătratul, avertizarea. O pastișare originală ce îmbină filiera neoavangardist-suprarealistă cu tonul poeziei protestar-autobiografice a generației \"Albatros\" (de ex. Câinele de lângă pod - Geo Dumitrescu). Consider că spectacularul acestui poem e foarte percutant.