Poezie
alibi
1 min lectură·
Mediu
cineva ajusta umbrele (o pasăre luminoasă trecea prin pământ)
de la o vreme iubita mea învățase să necheze
îmi fornăia pe umăr cu o patimă nemaibănuită
mă devora nemaiștiind cum să mă apere
de toată acea nostalgie adâncă
și mai țineți cont de un lucru: (minor poate printre atâtea prevestiri)
ne aflam la un capăt al formelor
în acea cameră plină de inventarul detaliat al celor muți
în armonia somnului visam femei transparente
ne învățau să cultivăm pălării de soare
să creștem fluturi în pungi de mătase
ne mai spuneau câteodată :uite rostul lucrurilor e așteptarea
nevoia depărtării e doar o foame întâmplătoare
fiți și voi atenți la ce se întâmplă la alarmele mașinilor de cusut
la semnele pe care schiorii orbi le lasă pe pielea copacilor
fiți și voi mai atenți ne spuneau cu o încântătoare delicatețe
dar ce mai conta
024.365
0
un poem in transcriere. tablouri si orchestratia unei maini dibace in cautarea unui alibi.
n.b.în armonia somnului visam femei transparente