Poezie

inexplicabilul sacrificiu

1 min lectură·13 mai 2004

Mediu

neluând în seamă apusul

ea își învelea amantul în solzi de pește

urma corabiei plecată în căutarea lumilor ne mai urmărea încă

și ca o rugină vitală

rătăcirea memoriei ne ducea rând pe rând în mijlocul sunetelor

mai apoi cineva avea să observe (din adâncul visului)

imensa pendulă acvatică răsfoind timpul pregătindu-se de început

dar când dintre bolțile ascuțite ale valurilor

se ivea silueta ei marginală

ne podidea un plâns mirositor

amantul o striga din adâncuri

urmărit de lumina farului

074

Despre aceasta lucrare

Autor: matei ghigiu
Tip: Poezie
Cuvinte: 80
Citire: 1 min
Versuri: 12
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

matei ghigiu. “inexplicabilul sacrificiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/matei-ghigiu/poezie/73368/inexplicabilul-sacrificiu

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Eugenia Reiter✓2 oct. 2005

O senzatie de foame de scrum razbate din poem; un refuz al implinirii, un poem care, dupa parerea mea, atesta o metamorfoza a creatiei intr-un spatiu de claustrare. Se poate considera ca ea (creatia) devine comunicare unei noi experiente, un fel de descindere in infern (sau dincolo de realitate) intr-o lume uitata sau ignorata dar, atentie, numai la suprafata.
Matei, tu stii ca ma bucur de revenirea ta, nu este nevoie sa-ti spun asta. Te-am privit in ochi si-mi este de-ajuns.
Felicitari pentru poem!

Distincție acordată

Bogdan Geana✓13 mai 2004

Minunata balada in stilul caracteristic al lui Matei. Muza sa, fara doar si poate Zana Onda. E ceva nordic care ii da substanta, si miros aferent de peste. Cred ca este vorba despre o Micuta Sirena proiectata in sus, pe o axa a oglinzii.

Asta intr-adevar este o poezie de valoare!

Elia David13 mai 2004

O poveste...foarte frumoasa. Care te ridica la suprafata - sa scrii cateva cuvinte...si pe urma te arunca pe fundul oceanului. Singur, cu propriul tau vis.

claudiu banu✓13 mai 2004

Astazi am semnat contractul de angajare pe o perioada nedeterminata la compania in care lucrez deja de ceva vreme. Asta implica multe avantaje si bucurii. Ma crezi Matei ca bucuria aceasta personala este minima, in comparatie cu bucuria de a te citi pe site?

Adrian Firica✓13 mai 2004

mâna ei rămânea suspendată
peste toți pașii.

trebuie să existe pe undeva o clepsidră a lor ...

Mariana Cardas✓14 mai 2004

Mie imi aminteste o pictura de Magritte. Ei impietriti pe malul marii, jumatate oameni-jumatate pesti, niste sireni sau sirene paradoxale, pentru ca jumatatea superioara este ihtioforma, s-au hotarat, probabil, sa paraseasca mediul de origine, pentru ca sunt cu spatele spre oceanul/marea pe care pluteste o corabie cu toate panzele sus.

Ioana Barac Grigore28 mai 2004

imi canta foarte aproape cuvintele astea. parca le-as fi visat si eu, odata. parca ma doare sufletul de ele. nu stiu... poate sunt eu gri, acum. si uite cum am uitat de Eco...! la mine in vis erau terminal-viscerale. le gust des si cand fac asta am un gust metalic in gura. parca as fi la dentist si as sta cu gura cascata si m-ar durea falcile ingrozotor si nu as accepta anestezia ca sa nu pierd experienta propriei obturatii. tu cum le simti? sau nu le simti? oricum, am mai citit poezia ta de cateva ori si, de cate ori le citesc (si pe cea din visul meu) am senzatia ca trebuie sa ma grabesc sau sa iau o hotarare foarte importanta. sau amandoua. poate fi un atac de panica \'poetic. cine mai stie...?!
ioana