Poezie
nostalgia primară
1 min lectură·
Mediu
pentru că timpul își aduna seva din visele noastre
abia mai aveam conștiința trezirii
în rest ne visam pe rând
poposind pe sub imensele poduri carnivore
hrănindu-ne copiii cu laptele imaginar al mamelor de sticlă
citeam apoi ziarele seara mergeam la patinoar
nostalgia primară a gheții ne ademenea oasele
se ascundea în ele precum mecanismul într-o păpușă vorbitoare
și în toate
se putea întrezări o ceremonie
ca o copilă sughițând îmbracată
în cămașa din piele de vulpe
034.858
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- matei ghigiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
matei ghigiu. “nostalgia primară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/matei-ghigiu/poezie/73671/nostalgia-primaraComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Si totusi tu stii un adevar pe care putini il pot pipai: iubirea, cea in stare sa ne incalzeasca oasele, aripile, ademenite, altfel, fara putinta de a se opune prea mult, de nostalgia primara a ghetii...
0
Exista in poezia aceasta, as indrazni sa spun in poezia ta in general, o perpetua nostalgie primara. As numi-o o nostalgie sticloasa, transparenta, rece ( fie de gheata, fie de sticla) a unei lumi neintamplate sau a unei lumi in asteptarea unei ceremonii vesnic amanate.
Si totusi e fascinanta lumea despre care ne vorbesti si pe fundamentul careia iti construiesti poemele.
\"nostalgia primară a gheții ne ademenea oasele\"
Imi vine sa merg la optometrist si sa-mi fac o pereche de ochelari, sticlosi si foarte transparenti ca sa pot cuprinde en detail toata spatialitatea \"ademenirii\" despre care ne vorbeai.
Merita cercetata poezia acestei lumi.
Si totusi e fascinanta lumea despre care ne vorbesti si pe fundamentul careia iti construiesti poemele.
\"nostalgia primară a gheții ne ademenea oasele\"
Imi vine sa merg la optometrist si sa-mi fac o pereche de ochelari, sticlosi si foarte transparenti ca sa pot cuprinde en detail toata spatialitatea \"ademenirii\" despre care ne vorbeai.
Merita cercetata poezia acestei lumi.
0

noi mergeam peste ceafa ei si cautam o intrare,
apoi totul a devenit mai limpede
un ochi deschis ne mai fixa nelinistea..
iesise din mare dupa furtuna, si noi ii rasuceam nisipul in rana...
C.