Poezie
nostalgia primară
1 min lectură·
Mediu
pentru că timpul își aduna seva din visele noastre
abia mai aveam conștiința trezirii
în rest ne visam pe rând
poposind pe sub imensele poduri carnivore
hrănindu-ne copiii cu laptele imaginar al mamelor de sticlă
citeam apoi ziarele seara mergeam la patinoar
nostalgia primară a gheții ne ademenea oasele
se ascundea în ele precum mecanismul într-o păpușă vorbitoare
și în toate
se putea întrezări o ceremonie
ca o copilă sughițând îmbracată
în cămașa din piele de vulpe
034
0

noi mergeam peste ceafa ei si cautam o intrare,
apoi totul a devenit mai limpede
un ochi deschis ne mai fixa nelinistea..
iesise din mare dupa furtuna, si noi ii rasuceam nisipul in rana...
C.