zgâlțiala îmi mai adaugă un strat de carne, dement și fără contur exact
precum ți-ai imagina un om înfofolit în propria frică.
imediat îmi pun speranțele în mozilla și brioșele la cană, în cerceii
I
în cel mult o zi și-o noapte corpul mi se desface în mirosuri numai ale lui
nu pentru că asta i-ar fi propriu, cât mai degrabă
fiindcă prin țeava dintre doi apa stă țeapănă sau bate-n gol, în
mai întorc o pagină și mâna îmi cade zgomotos pe pupitru
găurind pupitrul și podeaua nivelului doi
cu groază mă întâmpină cei de la nivelele inferioare
cad prin bcu în jos și cititorii se uită la
până să mă nasc eu și puțin după aceea
mama făcea gloanțe full metal jacket.
știu că îi era greu, dar se consola cu prieteniile solide și jocul de șeptici.
După 89, mama făcea frigidere
toate rufele mele, agățate pe sârme, în șir nesfârșit
de-a lungul trotuarelor albe. ele îmi dau putere, ițesc gâturi lungi și nasuri de clovn și
mă-ndeamnă: „go, go!”
cum sar dintr-una în alta și
„Când te vaiți trebuie să fii cul, când te vaiți trebuie să fii cul”
asta îi spuneam inimii, punându-i fulgerător glugă de kenny, de teamă să nu fie recunoscută
de babuini.
De 40 de zile gura e
De fiecare dată când moartea lovește aproape de mine, discursul mă expulzează ca pe un pre-timpuriu
Nimic din ce găseam înainte de spus, fie și numai scrâșnit, în propria ceafă
nu se cuvine ori nu
De obicei, când se simte amenințat, omul se adăpostește în bucătărie
să fie mai aproape de lucrul lui, trupul.
Uneori, își adună obiectele dragi, cărțile, banii puși deoparte, hainele ce vor vedea
Dintre toate lumile posibile/jabberwocky/nici una nu pare cea mai bună
Să spui, da, domnule, mă instalez în ea, sunt și eu un păianjen ca toți ceilalți
Nu mă mai futeți la /jabberwocky/dar
chiar dacă nu e bine să recunoști
nici măcar într-un poem, ca să nu mai zic pentru sănătate,
sunt o femeie curtată.
E drept, de indivizi marginali
filosofi osoși cu plete tunse înainte de
Fiecare avea în față o farfurie cu cel puțin 3 mici
Când, deodată, cineva a-ntrebat:
„cum arată iadul vostru?”
atunci norii au început a se scurge pe cer
de parcă ar fi fost fugăriți de limbile
descoperirea serialelor downloadabile în mai puțin de o oră
înfundarea capului în balta fără fund și fără broaște a cafelei
traversarea în goană de beție a podurilor în ambele sensuri
îndoparea cu
acum, când rânjetul scormonitor a ieșit de pe chip speriat
și oboseala, întâlnindu-l, nu i-a stat în cale, realizez:
la întrebări stupide primești răspunsuri stupide,
reacția biancăi, necunoscuta
sfârșitul lumii începe în bucătărie
când înghițitorul de flăcări aruncă șnițelele în aer
lovind cu jeturi de foc în ele perpelindu-se cerând ajutor pereților
în cădere.
În bucătărie, în spatele
Am:
De scris 10 pagini pentru cursul cu carmen mușat,
Cumpărat o pungă de biscuiți cu măsline, obscen de scumpă,
Observat un puștiulică de 8-9 ani învârtind o minge pe degetul de la picior
Cum se
Din nou, în oraș, locurile din stomac goale, spațiul dintre noi, în metrou, gol. Norocul nostru sunt cărțile pe care m-am prefăcut că le citesc. Doar ele pun la locul lor pisicile tolănite, șoriceii
am fața înfiptă-ntr-un burete oricum
cine mă poate opri
te poți hrăni, te poți privi într-un burete
oricând.
sau cu gâtul agățat între culmi
bând suc din șosetă cu paiul
zvârcolindu-mă pe
nici nu sunt gata și mă cuprind emoțiile
de tot felul, din toate părțile, care personificate, care nu.
obiectele emoțiilor, mascate în tot felul de nuanțe și apariții.
până aici vag, vag.
dar
Diminuța nu mai crede în efectul miraculos al aburilor
din ceașcă, de la geam, de sub aripa avionului. Doar dacă
la încheieturi nu simte vibrația violoncelului
și pe buze puful aspru al piersicii
citesc instrucțiunile de folosire a metroului
deviza brd, observ
că ilie năstase, nadia si celălalt poartă haine în culorile brd
citesc deviza lor
mănânc un orez păcătos cu trei petale din piept
from: laurentiu
tot misto ai ramas. nu te duce dupa \"fundatii\", stiu ce spun. cand vin in romania, daca vin, daca nu crap, fac tot posibilul sa ne vedem, asa, fara continut
from
sunt la birou și scriu în word, iubitule,
vremea se tot dă cu curu-n sus pe la ferestre
și ceva îmi urcă pe picior, ceva ca o voce extraterestră:
„wikify, wikify me!”
vaporii se ridică tot mai
cele mai multe frici au apărut în intervalul dintre
cenaclu și metrou
unde spațiile dintre capete pot fi
unite prin linii domoale-metrou
zdrențuite și aproape neverosimile-cenaclu.
Doar dacă nu
de la eminescu la uelbec
se întinde mintea mea
nici nu încape, nici nu se revarsă
nici nu se prăbușește în sexul tău
lipit de webcam.
un câine latră omenește
într-un balcon
despre