totul era sigur. nu era nici soare, nici lună. nu ploua, nu bătea vântul.
(eram un ou mic într-un cuib mare)
puteam face mental căpițe de fân, punând fiecare pai la locul potrivit
în timp-record
\"the world hasn\'t got smaller;there\'s just less in it\"
de la o vreme începi să te așezi în tine,
împăturindu-te ca un cearșaf îngălbenit-tu peste tine,
mirându-te că mai rămâne atât cât să
nevisul e un petasos cu aripi negre;
\"o floare calcinata\" țipă vicleana limbă cu cele o sută de limbi despicate
deci două sute de limbi
nevisul e oala în care fierb veșnic
hermeși
din calculator iese otravă
udus și harry tavitan, două roșii mici
etc
dar nu aici,
dincolo se leagă
roșiile de batista roșie a lui tavitian,
udus de neungerile urechii
și toate de gaura din
ca atunci când mă îndreptam spre nonstop să-mi iau hârtie igienică și fulgi de porumb
și auzeam parțial melodia din căști-
deși exact tușele astea muzicale mă conectează la-
când s-au ridicat
pe la 3 dimineața îmi scărpinam tâmpla
și mă holbam la o ilustrație semnată GORZO
prin preajmă mai respira una, spasmodic,
călare cum stătea pe volumul uriaș
simțeam din ce în ce mai
ca un cerșetor arțăgos și plictisit
mă lovesc de trecători-
aproape întotdeauna intenționat-
îmi umflu brațele până când simt
cum bietele mâneci pocnesc și fug de mine
și fug de mine
și tot
tomberon
răsturnat peste un volum genial-deci gol
e formată:
din burlane cu diametru uriaș,
din urme de aripi de țânțari striviți de studente suave
și din mine
sunt lucruri care nu se pot împături, nici măcar mototoli,
cum ai face cu un boț de hârtie sau cu fapta rotundă și dulce a unui copil ștrengar
sau cu orice obiect prin care mâinile, adunându-l, se
sunt animalul milenar încins cu centură cerebrală
don quijote, bill gates sau reptilă antediluviană,
mă rostogolesc prin tării, fur focul din vaginul zeiței
și nu mă prinde nici dracu, nici
da, acolo, acolo unde clopotele se dezghioacă ca niște guri umplute de strigăt
www.fobie.com/ te cuprinde lenea în fața fricii și nu ai chef să fugi, să faci pe placul momâilor care te
aș scrie un text plin de flori colectate în recipiente imposibile, puse acolo la fermentat
aș bea primul flux de alcool prețios fără să aștept refluxul
buuuuuuuun, ce mai, țuică fruntea!
apoi mă uit cum mi se-ncalcă tenișii pe trepte în sus,
simt izul acru al mațului ăstuia care e scara, foamea sau timpul, mă mir de căldura moale a țigării ca de burta unui cățeluș
și tot așa uneori mă-ncepe disperarea fix din pervazul ferestrei și mă toarnă în paharul în care se dizolvă țigara.
și e tot un drac dacă moliile îmi rod șosetele nevrozei sau mă înfulec singură
ieri, venind spre bcu, dădeam numai peste trupuri contorsionate fantezist, frunze bolnave de gălbează(în mijlocul verii!) și câini embrionari cu papuci de mătase și coleretă
ziua promitea a fi
poate voi intra în mulțime așa cum sunt, cu capul în jos ca un liliac și ochii acoperiți de pielița albastră a orbirii; voi duce capul ciobit al unei statui grecești în brațe, cu botul
peste capul primei tocilare îmi sare privirea
la celălalt cap-altă tocilară
și tot așa până când, târziu de tot(intervin: un calorifer cu 243 elemenți, un frigider cu litere de la nino-nino,
la o pipă, printre bucăți înguste de geam, nici nu ne mai gândim la reflectare
o gură vorbăreață de canal mușcă din mucenicii de fum-nicotină, pe-aici e sensul, pe o vale de foc înfipt în burta
și ce dacă sunt aproape cheală și pe mână am două linii negre
încrucișate?
și cum ai putea să te legi de căștile male stradale
care mă ajută să respir atunci când de sub semafor
aerul
uitați-vă la acești plângăcioși cu cagule verzi și bastoane înalte-3metri și le vin doar până la coate
uitați-vă cu fața și pe urmă cu dosul
cum se agață de mămicile lor grase-ăștia sunt
ești o fantoșă diagonală cântând la muzicuță
ai cincizeci de mii în buzunar, două țigări, cheia de la camera de cămin, jumătate de lamă orbit-
te îndrepți către prietena ta cu pași înfipți în
cum iese mâța blândă din tufa de mosc
așa țâșnesc eu din depresia atroce
fredonez \"lonely pub\" cu o sticlă de vin suedez în mână
urcată cu pieptu-n tavan să prind fluturele cap de
casa aceasta are un parter mobil, un etaj, o mansardă;
verdele se ascunde, înfășurându-se chinuit în spatele oricărui ochi rău-privitor.
centura se numește \"astrorază\"-fazele ei se reglează după
M(