spațiu vital
spațiul vital e infinit mai vast decât locul mortului și are mai multe avantaje: pentru cel dintâi trupul este opțional, căci, pentru o mai bună locuire sunt de ajuns câteva lecții de geografie
epitaful zilei
Am: De scris 10 pagini pentru cursul cu carmen mușat, Cumpărat o pungă de biscuiți cu măsline, obscen de scumpă, Observat un puștiulică de 8-9 ani învârtind o minge pe degetul de la picior Cum se
de amor?
Din nou, în oraș, locurile din stomac goale, spațiul dintre noi, în metrou, gol. Norocul nostru sunt cărțile pe care m-am prefăcut că le citesc. Doar ele pun la locul lor pisicile tolănite, șoriceii
e-mails
from: laurentiu tot misto ai ramas. nu te duce dupa \"fundatii\", stiu ce spun. cand vin in romania, daca vin, daca nu crap, fac tot posibilul sa ne vedem, asa, fara continut from
poem despre masha
în ultima vreme masha are impresia că a crescut că s-a îndrăgostit că stă picior peste picior ca un om mare deși piciorul de sub îi amorțește aproape instantaneu. în ultima săptămână masha a băut
23.02
23.02 maică-mea doarme la mine în pat fuge de el și când îl visează îl strânge de gât să scape de el el se subțiază ca un fir de ață și o strânge de gât părinții mei
bună, laurențiu nu mai știu nimic despre tine de atâta vreme. nu mi-ai mai trimis nici mailuri din alea hiper-scurte și fără conținut . comunicăm ca doi autiști. eu vreau să învăț japoneza.
fragment
încă o zi în care îmi spăl pielea, chiloții și șosetele și simt cum mă umplu de lumină, ca în timpul unei rugăciuni. chiar dacă noul dinte e un corp străin și-mi dau seama că am doar 20 de ani
prada
Acum m-am liniștit. Acum scanez axolotul. Și sunetele au redevenit molatice, nu mai trosnesc în gura nestăpânită a urechii. Lumina e mai groasă, e aproape palpabilă. Dacă nu aș avea o durere vagă de
clasa a 6-a
nimeni nu știe câte cruste are clasa a 6-a cum se regenerau când eram într-a 6-a și cum rezistă sub cuțit chiar acum. câțiva își mai amintesc, poate, că eu eram omul cu harta dar eu nu știu dacă
măruntaie
dar altfel aș spune că scrisul nostru e un strașnic quelque chose, un lighean uriaș, mânjit de sânge, plin cu măruntaie înghițind măruntaie și înghițite de măruntaie rând pe rând
poem cu tenisi
apoi mă uit cum mi se-ncalcă tenișii pe trepte în sus, simt izul acru al mațului ăstuia care e scara, foamea sau timpul, mă mir de căldura moale a țigării ca de burta unui cățeluș
