masha djinn (nepoata)

c-o limbă cincifurcată și rece îmi povestești lucruri pe care doar pielea strânsă ca un cornet în același loc, deși rând pe rând, ca și când le-ai da drumul pe un gât extrem de sensibil cele

mă-nvârt în jurul somnului ca și când aș vrea să ocolesc o piatră și piatra, deșucheată, face cum face și mi se strecoară în sân. cred că în mintea ta somnul se preface în moarte și mă vezi

De obicei, când se simte amenințat, omul se adăpostește în bucătărie să fie mai aproape de lucrul lui, trupul. Uneori, își adună obiectele dragi, cărțile, banii puși deoparte, hainele ce vor vedea

Dintre toate lumile posibile/jabberwocky/nici una nu pare cea mai bună Să spui, da, domnule, mă instalez în ea, sunt și eu un păianjen ca toți ceilalți Nu mă mai futeți la /jabberwocky/dar

„Când te vaiți trebuie să fii cul, când te vaiți trebuie să fii cul” asta îi spuneam inimii, punându-i fulgerător glugă de kenny, de teamă să nu fie recunoscută de babuini. De 40 de zile gura e

sfârșitul lumii începe în bucătărie când înghițitorul de flăcări aruncă șnițelele în aer lovind cu jeturi de foc în ele perpelindu-se cerând ajutor pereților în cădere. În bucătărie, în spatele

de la eminescu la uelbec se întinde mintea mea nici nu încape, nici nu se revarsă nici nu se prăbușește în sexul tău lipit de webcam. un câine latră omenește într-un balcon despre

nici nu sunt gata și mă cuprind emoțiile de tot felul, din toate părțile, care personificate, care nu. obiectele emoțiilor, mascate în tot felul de nuanțe și apariții. până aici vag, vag. dar

cele mai multe frici au apărut în intervalul dintre cenaclu și metrou unde spațiile dintre capete pot fi unite prin linii domoale-metrou zdrențuite și aproape neverosimile-cenaclu. Doar dacă nu

lene aurie, lene solzoasă, lene mentolată lene occidentală, lene orientală la dreapta și la stânga trupului sus și jos ora la care mațele sforăie și eu, fericită, îmi imaginez că beau vin

cum fânul invadase grădinile, spațiul dintre cămine și amenința din vârfuri chiar și trotuarele se înmulțiseră pe nesimțite tăietorii. cu această vagă primejdie în minte mesele noastre începuseră

like a lion in a cage that is the cage and this is the cage în noaptea în care am vomitat direct de la fereastră stăteam la unu sau la doi am văzut lumea îngenunchiind și rugându-se pentru

de fiecare dată când izbucnesc și ochii mi se prăbușesc sub ei ca niște acoperișuri știu că mă vei privi cu dispreț, că te vei deșira că nimic nu te va mai opri să crezi ce crezi deja. dar eu mă

sunt, de bună seamă sunt, într-un filmuleț japonez adaptare după kafka mă ajustez , în mod clar mă ajustez, la dimensiunile oglinzilor când râd, am timp să-mi măsor deschiderea buzelor când

asta se întâmpla miercuri dimineața, cred câțiva oameni pe o parte a străzii, câțiva pe partea cealaltă. o mașină urca, vreo trei coboarau în goană, un grup de studenți la semafor. el cobora cu o

coborând prin gâtul căminului 5 cu atât mai sinistru cu cât lătratul câinilor se aude-nfundat parcă ar fi căptușit cu pene puțin câte puțin pe fiecare treaptă mă las cu o parte apoi cu toată

va veni vremea să intru cu buldozerul în bunica și vremea încă mai cumplită când voi ieși cu mâinile mai roz decât cerul și decât gingiile ei curate. iar pe șorțul ei albastru vor urca șuierând

dar acesta e chiar visul în care mor, o combinație ciudată între episodul din Star Treck-ăla în care Data e scos din funcțiune prin simpla apăsare a unui buton- și spaima iute, împuțită ca sângele

\"the world hasn\'t got smaller;there\'s just less in it\" de la o vreme începi să te așezi în tine, împăturindu-te ca un cearșaf îngălbenit-tu peste tine, mirându-te că mai rămâne atât cât să

printre crengile fleșcăite și zăbrele grămezi compacte de ce-o fi, probabil oameni și mașini. mi-aș dori să fie oameni și mașini, dar nu sunt sigură. înțepenită în profil grozava ceașcă

aievea șade cu mâinile-n poală, ocolită de viespi, de draci și de boală, cu ochiul căscat sub gura căscată Bunica Malephica urâtă și moartă își suge dintele cu limba spurcată, pupila îi arde în

și ce dacă sunt aproape cheală și pe mână am două linii negre încrucișate? și cum ai putea să te legi de căștile male stradale care mă ajută să respir atunci când de sub semafor aerul

ca într-o plasă fragilă de sârmă se împinge cu capul, cu coatele și, mai ales, cu degetele de la picioare Omul Uitat. din neatenție, câte un smoc de păr metalic se vâră prin ochiul firavei