poem

„Când te vaiți trebuie să fii cul, când te vaiți trebuie să fii cul”

asta îi spuneam inimii, punându-i fulgerător glugă de kenny, de teamă să nu fie recunoscută

de babuini.

De 40 de zile gura e în carantină, pe-afară s-au strâns babele cu mături

Să o doboare ca pe lilieci.

În dimineața acestei zile, când nu am putut, pentru 15 minute, să trec dincolo de gardurile din grozăvești, înspre facultatea de filozofie

mi-am lovit zdravăn mintea peste fese

fiindcă prea mult mă lăsase de una singură pe seama picioarelor.

Umblu-n sus și-n jos cu somnu’-n spinare, fatacusomnu’

Mereu îmi picură apă-n bocanci și-s mereu obosită

Au venit și de la televiziune să constate că

nu e nimic de făcut.

Când bogații și-au închis bijuteriile în mici sicrie de sticlă m-am întrebat

În ce îmi voi îngropa dinții de lapte

Apoi mi-am adus aminte de Zâna Măseluță

Și m-am liniștit.

„să știi că degeaba te simți bine și toate analizele sunt înțelese cu doctorii de păpuși interioare

eu am pus capcane de-a lungul frânghiilor

și le-am uns cu săpun camay.”