croitorașul cel viteaz

a venit blestemăția de sărăcie cu traista ei fuchsia, doldora cu firimituri proaspete

mi-a întărâtat păsărelele

prin care treceau furtunile-cuțit sfărâmicios în carnea ca săpunul-

treceau mai departe fără să-mi scuture ascunzișul.

Acum și-au întors boturile încoace,

nu mai văd nimic de după transpirațiile reci,

Cum alții fumegă de după movilele de ambalaje,

Eu stau și aștept să scoată la iveală

biscuiții pe care i-am mâncat peste săturate

Pe care nu i-am dat săracului, săracei băbuțe săracei care-și înnoadă broboada

Și-o face legău în jurul gâtului meu

Tăcută, psihotropă judecată

Tăcută

Cuminte ca o fată în poalele căreia susură apa cea mai curată

Frica ne scutură dinții și dinții înțelegerea pe care n-am avut-o,

Pe care n-o vom avea

Dumnezeu face transfuzii cu cola, noi căscăm ochii, vedem ce habsburgul n-ar fi putut vedea

Noi căscăm și căscăm, ne facem gura floare.

Roșie floarea neagră a trupului din care explodează mâinile pe taste

Un fel de pietre turbate în albii lățite pe vreme de secetă

Un fel de strigăt o doamne, s-au umplut rafturile

Cu cărți la zece lei

Cu autocolante și obiecte cochete din plastic

Cu o substanță care arde talia de viespe a cefei

Și arde și arde ce-a mai rămas și tot mai arde

Și nici urmă de distrugere țâșniri de artificii gâdilitoare

Gânditoarea urmă a faptelor s-a spălat pe cap cu sărăcia

Și sărăcia ca o mână pe alta

Să ne dăm mâinile să ne măsurăm cu centimetrul o croitorie pentru toți ar fi îndeajuns

Dacă nu ținem seama de capete.