încerci din greu să-ți umezești calumea buzele
pentru a răspunde coerent rudelor curioase
„și ce-ai de gând să faci acum?”(adică după ce ai terminat, proasto, facultatea, te-au ținut ai tăi,
astăzi mă simt ca lisa simpson
galbenă ca lisa
țâșnind ca un balon înțepat printre alte
baloane-nțepate înjurându-se la semafor
propovăduind învățături pentru sănătatea traficului țâșnit
eu,
petrică îmi spune că zilele lui sunt niște viermișori digestivi
și că durerile de stomac sunt mai nasoale decât alea de cap
într-o noaptea a visat, îngrețoșat, lanuri întregi de
like a lion in a cage
that is the cage and this is the cage
în noaptea în care am vomitat direct de la fereastră
stăteam la unu sau la doi
am văzut lumea îngenunchiind și rugându-se pentru
și-n acest plictis fir de păr într-un ochi nelimpezit de somn
stau pe burtă. Și burta e plină de junkfood și bule de borsec,
se balansează ca o bărcuță.
În plin jaf mental, o clipocire, și
febra vine, mi se așază în corp tacticoasă, își aprinde o țigară.
Își ferește mereu ochii. Îmi feresc mereu ochii.
și tot ferindu-ne noi astfel, așezându-ne unul în altul ca într-un act
ploaie torențială
mă apuc de fustă și încerc să fug
în față
ploaie torențială
în spate
pe un gang, mirosind a pui jumulit apa se scurge gros printre scânduri
urgențe primire cluj
pachete de
cum fânul invadase grădinile, spațiul dintre cămine și amenința din vârfuri chiar și trotuarele
se înmulțiseră pe nesimțite tăietorii.
cu această vagă primejdie în minte
mesele noastre începuseră
nu știu dacă de la cafeaua tare
sau de la my funny valentine-
nimeni nu-l egalează pe chet baker-
ori poate de la sânii uriași ai adei în cămașă verde închis-
și mai târziu de la budincă
și cât
ca un drum bătut
ca un melc
ca o floare cu buza răsfrântă.
Ca un picior de lemn peste-un picior de carne
ca o gumă cu urme de dinți ascuțiți
ca o veghe după oglindă.
Ca legumele ca roțile ca
pe fundal, manele și black coffee-sarah vaughan
foaie verde în noroi, joi de joi, țigări de foi
printre zăbrele cu inima-n dungi, clipesc în cadre burtoase și moi
norocul și suspansul
mai multe zebre alergând pe o pajiște roșie
asta îmi imaginam.
„un test de sarcină, vă rog”
„nu aveți mai ieftin și la fel de sigur?”
99%
muzică africană în cocoloașe zebre rostogolindu-se,
după tumbele duminicale strașnicele bomboane gumate.
și ochii noștri turuind întruna, urcat fiecare pe câte o trotinetă de lux cu inscripții ebraice.
lacul stâng pentru rolling bug, negru și
cut the miserabilistic crap!
sparge-ți chitara aia nenorocită, pictată cu penisuri roz,
acum mai mult ca oricând ești invizibil.
(ridică-se paraschivele cu viețile lor perfecte și frica de
cu o frecvență de 35 mhz/s această simulare cu furnici încă nedomesticite
la fermele din jungla sileziei.
îmblânzitorul nostru s-a dovedit neputincios.
acest eșec demonstrează neputința noastră
va veni vremea să intru cu buldozerul în bunica
și vremea încă mai cumplită când voi ieși
cu mâinile mai roz decât cerul și decât gingiile ei curate.
iar pe șorțul ei albastru vor urca șuierând
lângă pat
una două trei sticle de plastic
le pipăi pe rând, stând cu capul în jos,
parcă aș citi în braille.
bineînțeles că nu înțeleg nimic, sunt doar
cuvinte imaginare
plasticul vorbește
printre crengile fleșcăite și zăbrele
grămezi compacte de ce-o fi, probabil oameni și mașini.
mi-aș dori să fie oameni și mașini, dar nu sunt sigură.
înțepenită în profil grozava ceașcă
Cu buzele, mâinile și burțile răsfirate
(în pudrieră gândaci roșii, nici urmă de retuș)
așteptăm
ne-am lipit capetele șerpește de pământ
pe sub borduri, sunet înfundat de elicoptere venind
ne adunaserăm la școala de dresaj.
irina era, ca de obicei, îmbujorată.
se uita întruna spre fereastră, doi brazi lungi și drepți.
lângă irina era liniște și mai încolo, electric
coborând prin gâtul căminului 5
cu atât mai sinistru cu cât lătratul câinilor se aude-nfundat
parcă ar fi căptușit cu pene
puțin câte puțin pe fiecare treaptă mă las cu o parte
apoi cu toată
încă o zi în care îmi spăl pielea, chiloții și șosetele
și simt cum mă umplu de lumină, ca în timpul unei rugăciuni.
chiar dacă noul dinte e un corp străin și-mi dau seama că am doar 20 de ani
Acum m-am liniștit. Acum scanez axolotul. Și sunetele au redevenit molatice, nu mai trosnesc în gura nestăpânită a urechii. Lumina e mai groasă, e aproape palpabilă. Dacă nu aș avea o durere vagă de
M(