blind date cu marx

mai întorc o pagină și mâna îmi cade zgomotos pe pupitru

găurind pupitrul și podeaua nivelului doi

cu groază mă întâmpină cei de la nivelele inferioare

cad prin bcu în jos și cititorii se uită la mine nu ca la un om, ci ca la un meteorit sau la un păsăroi întors împotriva naturii sale zburătoare, ca la un păsăroi socialist.

dar parcă nu-i așa rău, dacă abia îmi mai pot susține capul e poate pentru că

mâna tinde să devină mai ușoară decât capul și capul mai greu decât mâna.

sunt convinsă că exact la un cm deasupra mesei de citit urechea va prinde un zgomot imperceptibil dinspre carte, se va ciuli și nu-mi va mai da drumul.

mi-au înțepenit picioarele, cred că într-unul s-a amenajat mușuroi

tot dau cu prosopul peste oglinda de bărbierit a scriitorului și tot nu-i disting fața

sigur e vreun rotofei bine îmblănit împotriva gerului siberian, sigur sângele amestecat cu bucăți de gheață îl înțeapă

aidoma furnicilor din tălpile cititoare.

în mijlocul turnirului în care stafia bărboasă dă să mă doboare de pe calul greoi în care-mi ghicesc tot corpul

și ceva în plus

o iau la goană înspre cafeterie cu pumnul înainte ca un magnet din desenele animate

hotărâtă să-l afund fără voie în stomacul pufos

al pufosului marx.