In sufletul meu a fost mazga
In sufletul tau a fost soare
Apoi a fost soare in sufletul meu
Si mazga in al tau
Ne-am intalnit...si a fost soare in sufletele noastre
Iar mazga a fugit in alt
Din cerul meu de taceri se desprind firmituri de lumina
Amintiri picura clasic pe tample-n surdina
Iar locul unde m-ai atins a inceput sa moara...a toamna
Cad frunze de pe ochii mei si astazi a
Curg flacarile timpului peste noi,
Ne indreptam spre moarte visandu-ne viata.
Arderea ne e vie si rapida,
Scurte licariri pe firmament.
Zestrea noastra e fecunditatea ;
Chinul nostru -
***** În stabilirea posibilății, imposibilității sau a absurdității atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici și chiar oameni simpli încă de la “începuturi”.
Ma ard palmele infiorate
Si muschii inclestati ai trupului.
Ne privim in ochi
Si imi vad imaginea incetosata
De sclipirile lacome.
Privesc in irisi adanci, senini si goi
si infiorata, intind
Cu aripile intinse sub sticla -
- insectarul in care sunt pironita-
O lume cu picioarele in sus, pentru care
Existi numai daca poti sta in cap.
Picioare si maini... atatea aripi,
Care rosesc
Adorm pe coji de mere verzi care miros a tine
Prin vene-mi curg livezi...livezi de mine
Ma strange noaptea intre dinti cu stirba ei lumina
Iar visu-mi plange rastignit pe lungi fasii de
Ma dori atat de crancen in setea de tacere
Iar ochii tai nasc fluturi...patati de mangaiere
Pe coapsa pleoapei stangi statui de vant adorm
Ingenuncheate parca in dulcele lor somn
Pe buze-ti miez
Gandul imi urla
Intre zabrelele craniului
Iar vantul de sute de ani
Ma imprastie nisip
Simt ca traiesc murind
Si mor rastignind durerea
Pe clopotul surd dintre noi
Ati vazut vreodata un inger plangand?...sau...ce ati face daca ati vedea pe o fata plina de inocenta unei dureri atat de pure si atat de puternice, curgand siroaie amare de disperarea
Ma simt singura...intr-un gol imens fara orizonturi si fara o margine...
Mor
Simt ca mor
Stii ce-i aia?
Sa vrei sa traiesti si sa simti cum fiecare picatura de viata se scurge din tine ...se
Ma uit acum la tine...plangi
Iar ochi-ti se destrama-ncet
Cere-mi viata...clipe lungi
Nu-mi cere sa te iert!
Chiar daca plang si eu acum
Sa nu crezi altceva
Si pentr-a doua oara-ti spun
Ca
Am ucis...
Greierii amortiti
Ce-au uitat sa-ti planga
Cu boabe de roua
In diminetile in care eu nu sunt
Am ucis...
Melcul orb ce-ti sfredelise pulpa
Insurubandu-se in oasele tale
Prafuite de
Zvacneste in mine un mar, copt si dulce,
Impunge primavara intre coaste
Imi chinuie constiinta hada, nespalata,
Si imi aduce aminte de tine, intru totul
Te-am visat pe un cal roib cu ochii
De la o vreme incoace, nu-mi mai canta aripile
iar genele-lire mi s-au risipit in vantul din parul tau
inima mi se desfoliaza incet, cu voluptate,
si decad
in palma mi se naclaiesc niste amintiri
Am ranit soapta frunzei cazande,am strivit lumina intre gene...fara sa vreau,fara sa stiu...am ucis dragostea dintre noi...poate am vrut sau poate ca nu...tu ce crezi?
Privirea-mi inoata prin fum
In flacara din inima mea trosneste durerea
Se topesc patimi si doruri trecute de mult
Cu funii de lacrimi ma leaga puterea
Iubiri nascute din visul nostru pierdut
Ma doare si-mi vine sa strig
S-au desfacut pleoapele inimi
Si pe marginea ochilor
Sau strans fire uscate de nisip
Iar scoicile jeleau infundat
Un fel de cantec...de adormit durerea
Pamantul mustea de tristeti
Si
M-am trezit cu fata la cearceaf astazi...toata noaptea am inotat prin vise,nu prea frumoase...si acum cand am deschis ochii am vazut acelasi pat gol,intr-o camera la fel de goala ...unde sufletul meu
Numara-mi anii
Unul cate unul si spune-mi
Ce astepti de la mine?
Numara-mi visele
Desculte, ce se odihnesc
In tacerile spinoase
Si spune-mi
De ce mereu esti
Unde eu nu pot fi?
Sunt
Batran ,bolnav ,sarac...
Cu parul alb si ochii tristi
Sta singur pe o banca-n parc
-Batrane cum de mai existi?
Nu ai copii,pe nimeni oare?
De stai hoinar pe strazi
De-i vant,de-i ploaie sau e
Suspine si lacrimi
Cad prizoniere
Zidite de vii
In temelia sufletelor inca verzi
Iar tu...tu ai devenit un el
Instrainat si mort
Care imi bantuie visele
Pleaca!
Caci nu inteleg
Ce pacat ca nu vezi ploaia
Cum se impleteste suava
In miezul unei pietre
Cu invelis verzui
Cum spice din picuri imi biciue fata
De culoarea fildesului imugurit
Cum cascade intregi de tacere
Nu vrei sa ma privesti in ochi
Te-ascunzi printre cuvinte blande
Alergi prin ploaia fara stropi
Ce gandul vrea sa iti inunde
De ce nu-mi spui ca vrei sa pleci?
Inspira libertatea...eu nu te