Mediu
Zvacneste in mine un mar, copt si dulce,
Impunge primavara intre coaste
Imi chinuie constiinta hada, nespalata,
Si imi aduce aminte de tine, intru totul
Te-am visat pe un cal roib cu ochii plansi
O perdea de ceata se ingrosa intre noi
Pana ce ai scos zambetul de la cingatoare
Si mi l-ai infipt in inima
Versuri salbatice imi tasnesc din vine
Nici nu stiu in cine m-am pierdut
Ard, neputincioasa, in mainile tale
Si mi-e dor de ochii tai linistiti
Ma simt schilodita si am nevoie de cer
De multa apa fierbinte si de fructele tale
Si cu un singur fir din parul tau m-as spanzura
De cornul lunii, fericita...
Si simt un mar copt cum zvacneste
Ca sa scriu ceva despre primavara
Si inot singura prin oceane de petale de fructe
Prin genele tale parguite...cu gust de mar
013624
0

Cred că aceasta poezie ar fi fost mai bine așezată în pagină ca \"gânduri\". De ce te ajuți de catren în exprimarea trăirilor dacă nu-i oferi rimă sau măsură?