Poezie
Pe albele foi ma scriu dureros
ce folos?
1 min lectură·
Mediu
In flacara din inima mea trosneste durerea
Se topesc patimi si doruri trecute de mult
Cu funii de lacrimi ma leaga puterea
Iubiri nascute din visul nostru pierdut
Ma doare si-mi vine sa strig ca ma nasc langa tine
Iar trecutul meu nu a fost cu mine nicicand
Si palmele...palmele mele de lacrimi sunt pline
Dar tu nu le vezi niciodata cazand
E seara...si noaptea-mi zambeste cu stele
Fitilul lampii e imbibat de tristeti uleioase
Cad stropi de cerneala pe foile mele
Cuvinte cad blande pe pagini scortoase...
Privirea straina-mi rataceste-n odaia pustie
Pustie de tine,pustie de noi
Stiloul din mana-mi uitata sa scrie
Nu vrea sa mai planga cu mine...pe albele foi
044416
0
\"Mai alb\"
Pe foi albe încerc să aștern sentimente,
În camera-mi udă de care nu-mi pasă,
Nu simt în juru-mi secundele lente,
În suflet am jar și-n vatră fum de mătasă.
Cu pana-mi mai albă ca zăpada de-afară
Încerc să sculptez trăiri de cât neaua mai pure
Și-n inima-mi caldă, pe limba-mi amară
Tresar cuvinte și roșii și calde și dure.
Iubiri ce au fost și alte ce încă mai sunt,
Se zbat din colțuri de spirit să iasă,
Se-aruncă-n cerneală să iasă cuvânt
Dar foaia rămâne totuși albă pe masă.
E noapte târziu și văd sub albastre troiene
Așezate la rând în ordine crudă
Iubiri ce-mi au fost ascunse prin vene
Ș-au fugit mereu de camera-mi udă.
Iubiri prezente ușa să-mi bată
Nu-ndrăznesc de fumul din casă
Nu-ndrăznesc să-aducă o pată
Pe virtutea-mi ce pare mătasă.
Așa rămân până-n ziuă mereu,
În fie-ce noapte făr’ de-împliniri
A vieți-mi banale, fără de eu,
Sculptând în mine absente iubiri.
28.11.2000 Pan