Poezii

In sufletul meu a fost mazga In sufletul tau a fost soare Apoi a fost soare in sufletul meu Si mazga in al tau Ne-am intalnit...si a fost soare in sufletele noastre Iar mazga a fugit in alt

Din cerul meu de taceri se desprind firmituri de lumina Amintiri picura clasic pe tample-n surdina Iar locul unde m-ai atins a inceput sa moara...a toamna Cad frunze de pe ochii mei si astazi a

Curg flacarile timpului peste noi, Ne indreptam spre moarte visandu-ne viata. Arderea ne e vie si rapida, Scurte licariri pe firmament. Zestrea noastra e fecunditatea ; Chinul nostru -

Ma ard palmele infiorate Si muschii inclestati ai trupului. Ne privim in ochi Si imi vad imaginea incetosata De sclipirile lacome. Privesc in irisi adanci, senini si goi si infiorata, intind

Cu aripile intinse sub sticla - - insectarul in care sunt pironita- O lume cu picioarele in sus, pentru care Existi numai daca poti sta in cap. Picioare si maini... atatea aripi, Care rosesc

Adorm pe coji de mere verzi care miros a tine Prin vene-mi curg livezi...livezi de mine Ma strange noaptea intre dinti cu stirba ei lumina Iar visu-mi plange rastignit pe lungi fasii de

Ma dori atat de crancen in setea de tacere Iar ochii tai nasc fluturi...patati de mangaiere Pe coapsa pleoapei stangi statui de vant adorm Ingenuncheate parca in dulcele lor somn Pe buze-ti miez

Gandul imi urla Intre zabrelele craniului Iar vantul de sute de ani Ma imprastie nisip Simt ca traiesc murind Si mor rastignind durerea Pe clopotul surd dintre noi

Ma uit acum la tine...plangi Iar ochi-ti se destrama-ncet Cere-mi viata...clipe lungi Nu-mi cere sa te iert! Chiar daca plang si eu acum Sa nu crezi altceva Si pentr-a doua oara-ti spun Ca

In flacara din inima mea trosneste durerea Se topesc patimi si doruri trecute de mult Cu funii de lacrimi ma leaga puterea Iubiri nascute din visul nostru pierdut Ma doare si-mi vine sa strig

S-au desfacut pleoapele inimi Si pe marginea ochilor Sau strans fire uscate de nisip Iar scoicile jeleau infundat Un fel de cantec...de adormit durerea Pamantul mustea de tristeti Si

Numara-mi anii Unul cate unul si spune-mi Ce astepti de la mine? Numara-mi visele Desculte, ce se odihnesc In tacerile spinoase Si spune-mi De ce mereu esti Unde eu nu pot fi? Sunt

Batran ,bolnav ,sarac... Cu parul alb si ochii tristi Sta singur pe o banca-n parc -Batrane cum de mai existi? Nu ai copii,pe nimeni oare? De stai hoinar pe strazi De-i vant,de-i ploaie sau e

Suspine si lacrimi Cad prizoniere Zidite de vii In temelia sufletelor inca verzi Iar tu...tu ai devenit un el Instrainat si mort Care imi bantuie visele Pleaca! Caci nu inteleg

Nu vrei sa ma privesti in ochi Te-ascunzi printre cuvinte blande Alergi prin ploaia fara stropi Ce gandul vrea sa iti inunde De ce nu-mi spui ca vrei sa pleci? Inspira libertatea...eu nu te

Cad lacrimi triste,amare Din ochiul meu cel drept Cel stang e bolnav, de pudoare E sterp Durerea se zbate nebuna In irisul deformat de-amintiri Si ploua pe gene cu bruma Din vechi si trecute

Privesc acum prin amintiri, Îmi cade-o lacrimă fugară… De ce s-a terminat asa? De ce nu e ca-ntâia oară? Să mă-nfior la un sărut, Să tremur iar când mă atingi, Să-mi potolesti un mic

Te stiu acolo,undeva...gandindu-te la mine Si soapte triste pe buza ta ingheata Iar amintirile un dor vor sa-ti aline Si umbra noptii sa o inghita-n ceata Ma stiu aici...gandind la acel

-Sunt departe,undeva la marginea unui abis El:si eu la marginea cealalta...intr-un vis Visez... Cat mi-as dori sa fii reala... - Privindu-ma te departezi El:Da...ma departez Si plang caci

Iarta-ma...ca n-am stiut Sa te iubesc, Te voi ierta si eu Ca nu m-ai invatat Si-mi voi ingenunchea privirea In zborul firesc... Spre gandul tau,ce a apus Neascultat... Iarta-ma,ca mie dor de

Ieri,ma plimbam prin cimitirul sufletului meu Ma opream la fiecare mormant,cautand o amintire Dar amintirile se pierdusera...si cred ca si eu Caci drumul inapoi acum era o simpla amagire... Iar

Petale de crin,cad plapande in drumul tau Si lacrimi cazut-au ,dar orbi sunt calatorii Ce nu privesc in urma,si n-au pareri de rau Alunga lumina,o-ngroapa cu norii Minciuni vinovate,se preling

Toamna ne-a găsit desculți Din ramuri Rămăsese o fereastră Prin care treceau ultimii orbi Dincolo Un timp alb, În drum, desculță Copilaria mea. Pădurea mea Pădurea mea desculță E-o

Cu sufletul udat de ploi,batut de vanturi,de zapezi Ma-ntorc o clipa in trecut,sperand ca azi ai sa ma vezi Intind o mana catre tine,dar tu te departezi mereu Si bratul meu intins ramane,tanjind