Mediu
Am ranit soapta frunzei cazande,am strivit lumina intre gene...fara sa vreau,fara sa stiu...am ucis dragostea dintre noi...poate am vrut sau poate ca nu...tu ce crezi?
Privirea-mi inoata prin fum de tigara ,inchid ochii si petale din trandafirul ce-l numim... trecut cad lacrimand ceara...cad pe buzele mele vinete de frigul ce-mi gadila oasele si pe obrajii mei ruginiti ...
Pe scaun,in fata mea...s-a asezat un inger...cu degetul mijlociu de la mana dreapta a inceput sa deseneze pe ochii mei...atunci am simtit cum mii de cutite imi strapung carnea si trupul imi era ucis de acele hieroglife ,voiam sa strig...dar cuvintele se ratacisera undeva in subconstient...si am ramas muta.
Mi-a simtit tulburarea,teama...si fara un cuvant,fara nici un gest...a plecat.
Am vazut un inger.
Oare el ce-a vazut?
063.039
0

\"din trandafirul cel numim...\" \"cel\"=ce-l
\"sa aseazat\"= s-a asezat
+ nesincronizari la timpurile verbelor in partea a doua a textului.
Corecteaza, Julietto, poate ca gandul acesta merita...