O coaja de nuca pluteste pe apa
Si vantul ii mangaie scoarta
Un brad tanar radacina isi ingroapa
Dar focul ii pecetluieste soarta
Un suflet se ineaca in durere
In lacrimi de iubire si dor
Un
Prima oara ..
am facut dragoste
in ploaie...
Castanele..
ne-au cunoscut iubirea
Pe trupuri
ne curgeau siroaie
De picaturi...si trasnete
ne mangaiau
privirea
Caldura ochilor
tai ma
Acopera-mi ochii cu aripile uitari
Alunga-mi fiinta c-o ploaie de vise
Goleste clepsidra rabdari
Spune-mi cuvinte ce inca n-au fost scrise
Atinge-mi sanul dezgolit
Si coapsa ce aproape ca se
Un tren asteapta in gara...un tren ce se-ndreapta spre orasul numit Iubire.Ma urc in el fara sa imi dau seama ce fac,ma asez pe un scaun la geam sa pot admira peisajul.Trenul porneste si ma simt
Astept noaptea sa-mi inece visul
Sa-mi ascunda petale de crin sub pleoape
Sa-marunce fara mila-n abisul
Ce se naste intre viata si moarte
Astept iubirea sa-mi mangaie inima
Sa-mi ud asternutul
Ma-ntreb de multe ori ce este viata
Si-as vrea sa-mi spui Tu Doamne sfinte
Ca poate maine mi se rupe firul....ata
Si mai raman din mine....o mana de cuvinte
A inceput sa ninga...e frumos
Dar gerul crancen iti intra pan-la os
Si pasi mei las urme pe zapada
Cand esti copil al nimanui
Cand ti-este foame si nai cui sa-i spui
De ce nu sunt.....
Apa...sau poate vant
De ce ma ofilesc
Si nu pot sa iubesc
De ce nu sunt....
Un trandafir plapand
Sau poate pasare
Sa pot sa cant
De ce nu sunt...
Un foc...arzand
Sa
Vantul ii mangaie frunzele pale
Parca sunt pleoape ce stau sa se-nchida
el neclintit sta acolo in vale
In tarana avida
Si fosnetul lui pare planset,suspin
Caci in el plasmuieste iubirea
In
E tarziu....e toamna...e frig
Bate vantul...si-as vrea sa te strig
Sa-mi incazesti sufletul obosit
De-atata durere...de-atata iubit
Poate ca dormi...poate esti treaz
Siroaie de lacrimi...imi
De pleci....voi muri
Asa mi-a spus ea intr-o zi
Si am plecat...lasand-o plangand
Astazi regret...si sufletu-mi vand
Mi-l vand ...sau il sfaram in mii de bucati
Nu mai exista ea...sa mil refaca
In ziua cand te-am cunoscut
Ploua...si totusi mai vazut
Si teai apropiat fara cuvinte...
Iti mai aduci aminte?
Si ma priveai pierdut
Si te-as fi luat in brate de as fi putut
Dar eu eram asa
E atat de trist sa stii
Ca moartea e aproape
In fata ei suntem copii...
In fata noastra e tot moarte
Dar e mai trist atunci
Cand lasi in urma ta iubirea
Fara sa vrei,tu pleci
Si-aduci in
Cand iubesti simti ca toata lumea este a ta,simti acea flacara care-ti incalzeste sufletul si crezi ca fericirea va dura vesnic.Dar te trezesti intr-o dimineata si iti dai seama ca soarele si-a
Cand amintirile iti tulbura gandirea
Cand presimtirile-ti rastoarna fericirea
Cand simti ca pierzi ceva,si numai tu o stii
Incerci sa fii puternic...dar cat de tare poti sa fii?
Incet,usor ,ca
Cand zeci de valuri cantaresc
A marilor povara sfanta,
Cand mii de nori cerul albesc
Pamantului sa-i faca nunta
Cand luna stelele-si culege
De pe a nopti bolta grea
Si iarba roua isi
Ce e fericirea...cand tu nu iubesti?
Ce e amagirea...cand uiti sa traiesti?
Nimic,un nimic va ramane mereu..
Din soapte nascut...din propriul EU
O lacrima cade...se sparge-n obraz
N-ainte de
