Maria Prochipiuc

Pentru o mie de cântece
am fost născut
nouăsutenouăzecișinouă
sunt răgușite de cântecul, unul
pentru care-am fost născut
Nu mă înjumătățiți voi timpuri!
S-ar putea, înalt cum este
cântecul, unul,
să fie la urmă...

Răspuns DaNielei și Iulianei!

Rudă și strein cuvîntului

În miez, o cât de suav
sâmburele nu mai vrea să se nască...
obârșia lui îmărătească
e de un aur bolnav

Deasupra, -ce greu
să fii rază strivită
între oră și clipită
cu pleoape de curcubeu...

jos, ce nevedere
și cîtă lipsă de sens!
...a cojii jupuite cu un plâns
de pe conștiință...

Eu, tu, el
o să fiim toți trei
de-odată

Mai mult tu, -
decât unicul
Mai mult el, -
decât piatra
Mai mult eu,-
decât singurătatea...

în ființă, a frigului
și a căldurii,
a de os a digului
și a murmurei

a murmurelui
a sufletului,-
a este -iului
lui.
(Poeme în facsimil)

Torn plumbul aniversar
al acestor cuvinte
pentru anii....
împliniți de Nichita Stănescu,
cu bucuria de a saluta nu doar un mare poet,
mare inimă și mare zidar de himere
ci, mai ales, un cavaler muiat în zale
ca în fragedă roua... Nu stiu cine a spus, dar mi-au plăcut!

Plăcut ai prins în noduri semnele hieratice ale nepovestitului madrigal, iar acele depărtări prin cuvântul tău de azi așezat frumos la umbra necuvintelor ne dă un semn că Nichita nu poate fi uitat, nu poate fi uitat nu numai pentru ceea ce a fost, dar nici pentru ceea ce mai trebuia să fie. Pentru mine azi e zi de aniversare și nu mă voi dezice să vin să întețesc flacăra candelei cu lumina ce mai pâlpâie într-o inimă așezată la marginea vremurilor! Ultima parte e deosebită! Acolo găsesc toată esența!

... mi se spune stăruitor, dragul meu Nichita, cum că ești: mai mare peste și ceva de ani, mi se spune că vom ciocni două jumătăți de nucă( de cocos), și că vom renunța volutar la apelativul bătrîne (bătrâno) cu care poate ne strigăm de ani de zile că devenind el prea... exact și deci lipsit de farmec.. Al tău... ( frîntură dintr-o scrisoare trimisă către Nichita în această zi de 31 martie). Bogdane, ce pot spune, că e unul dintre preferații mei? Sunt lucruri cunoscute poate dar e bine să ne mai aducem aminte și de cei de dincolo de noi...

Veșnicul căutător, mi-am zis să mă opresc pentru o clipă în casa versului tău să văd ce mai faci și cum … într-o variabilă a iubirii, refuzi vindecarea, păi nu știi, iubirea cu iubire se vindecă! Ei, găsesc aici un iubitor de cuvinte cărora le caut sensurile, iubirea spune cuvinte simple, aici e doar desprinderea de iubire? Așa mi se pare și atunci folosești diverse mijloace: centripete, infatigabil...E doar semnul trecerii mele pe aici!

da, graba ale de două ori a se citi corect a le găsi și a le da sensuri...

Tot așa aș spune și eu prea obosită mintea mea de vremuri , merge și se caină pe la alte uși , unele închise, doar pe dinăuntru, nu încerc să bat la ușa sonetului tău, fiindcă îmi sunt suficiente cuvintele pentru ale găsi și ale da sensuri, dincolo de ce-ai vrut tu să spui aici, e ca o litanie sau ca Lumina lină cântată în prag de seară când… prea frumos este începutul ca să nu dai nici o șansă de speranță că dincolo de toate există și frumosul. Dar din dar se face alt dar, iar dăruind vei dobândi, nu pot comenta mai mult dar îți așez aici un gand avut într-o zi de început de aprilie: Noaptea – cel mai interesant sfetnic, în noapte poți auzi un cântec ce străbate prin tine precum clopotul în miez de rugăciune, poți simți o inimă pustie ce bate pe fond de galben tomnatec, în nopți poți auzi mirosul anotimpurilor. Noaptea poate fi solitară ca o iubită părăsită în miez de primăvară. În noapte poți descoperi răsărituri și apusuri ale altor nopți....

Important!!??..

Lansarea unei cărți mi se pare un eveniment destul de important, important în primul rând pentru autor și nu în ultimul rând pentru comunitatea din care face parte și aici mă refer la agonie.ro / poezie.ro

Cosider că un eveniment de acest gen merită să stea pe prima pagina. Oare din cauza repeziciuni cu care zilnic se postează texte aceste eveniment nu a fost sesizat de editori? Ma surprinde! Orice eveniment, consider eu, că ar trebui să fie cât mai mult popularizat, prin mijloacele sitului. Spun acest lucru fiindcă am observat că unele evenimente trec aproape neobservate și e păcat!

Voi puncta aici prin acordarea unei steluțe. Această carte reprezintă o parte din activitatea Silviei Caloianu aici pe poezie .ro. Aprecieri asupra textelor Silviei le puteți găsi la: Silvia Caloianu – de la cuvânt la metaforă http://www.agonia.ro/index.php/essay/78608/index.html

Am pierdut un comentariu sper sa nu se mai intâmple...

nu de mult
sângeram noaptea-n comete
iar diminețile pictam sunet și lumină
în eșarfe de mătase
mă jucam dăruind și dăruiam jucându-mă
ție un vis
ei o poveste

Nu DEmult mă gândeam că ai dispărut în neantul de dincolo de gânduri, că te-ai pierdut în prefața unei cărți și îți este grea întoarcerea. Revin la text: un poem cu o unitate tonală distinctă, conservând aproape obsesiv aceeași formulă poetică cu care m-am obișnuit ( și nu-mi displace) și un singur spațiu cel interior. Sentimentele tale puse în acest poem au viață, o viață a căror tensiune este cu greu mascată. Un vers incitant și febril spre meditație. Odisee de amintiri străfulgerate sau poate magie…găndul meu de azi era: iți păstrez în căușul inimii roua zâmbetului și umbra lacrimii tăcute, dăruindu-ți în schimb gând de soare și prinos de îngeri. Tu poetule, îmi permit cu toată responsabilitatea să te numesc așa, nu-ți dezminți stilul liric veritabil!

Ce zici de un alt titlu?

Eu raspund: Prezent!
dacă nu intervine nimic sper să fiu acolo!
Felicitări, de când aștept momentul! M-ai luat prin surprindere mai multe cuvinte nu am acum.

Am zâmbit printre picături de ploaie, textul tău ironic și plin de …tristețe în inimi, combinat în versuri simple dar pline de sensuri ca mugurii primăverii gata să pocnească. Poezia ta transmite un fior interior, care îl va face și pe cel căruia îi este dedicată să spargă cordonatele geografice…În curând își va face apariția nu ca o carte întârziată, ci doar cu prestanța albului imaculat. Îmbinare melodioasă a versului, restul poate fi doar…citit.



De zile întregi, fără preget, tot plouă,
Întregul Pâmânt de potop e cuprins,
Hai, vono, te urcă în barca mea nouă,
Și-așa lumea asta nouă pe noi ne-a respins.

și vino te-aștept acasă
poate credeai c-am murit
zăpezile curg doar șiroaie
gălăgioase cuvintele mi-au șoptit
și trâmbița sună în noapte
mi-e dor

Sunt un înger doborât din ceruri
Că s-a-nchinat la chipul tău , în taină,
Ca un cocor în zbor răpus de geruri
Stingher întârziat în plină iarnă

E primăvară!

pasul meu încet este îndemnat ca să treacă
peste oameni
peste timpul din urmă
eu sunt doar un nimeni
dar tocmai AZI
te-am văzut printre gânduri
tu suflet mai viteaz
decât ea
îmi vei spune

Ea vine la mine și-n șoaptă îmi spune:
În orice –nceput, e-un soare ce-apune,
Nimic nu începe fără să se termine,
Iubirea-i o piesă și noi doar costume.
Ea-mi spune și pleacă într-o altă lume

de pe marginea mea săracă
laitmotiv
de drumuri spre tine
sunt pline de doruri
și te aștept așa cum


PICÃTURI
DE
PLOAIE
ÎN
DEȘERT

Am citit textul ieri si am vrut sa fac ceva obserbvații, acum cred că deja e prea tărziu, a venit Daniel și ți-a lăsat forma care pare a fi și una final și din punctul meu de vedere. Felicitări lui Daniel, dar și ție care ai pornit ai pus baza ideii.

Să ne mai citim sănătoși!

Bun venit în familia poezie.ro! Multă inspirație și să nu deznădăjduiești niciodată!

E bine că măcar mai apuc să mai scriu și eu comentarii și să mă minunez de voi cum reușiți așa de frumos să meșteșugiți în șoapte de strigăt porniri ale trăirilor voastre, trăiesc odată cu voi mă strecor printre cuvinte și îmi însușesc starea, nu știu cât pot de bine, dar e starea mea . Vorbești aici de lumina neagră cugetând la durerea ei, e un fel de compătimire, la gândul că uneori ni se poate întâmpla de atâta întuneric să ne orbească și lumina. Oriunde suntem:
spre mâine poate tu
sau poate noi altfel la fel
mai răi de buni
mai buni nebuni
vom sta în mers spre nicăieri

Nu vom rămâne niciodată singuri mereu vom avea un tovarăș lângă noi, cugetul nostru:

între un ieri și mâine punte
să fie nefiind putea
dormind treziri în somn de veghe
departe de alăturea

să fim așa încât să nu ne aducă mustrări, iar din conștiință să facem templu în care:

să nu ne nu
să nu ne da

Îți stă mai bine așa!

Bine ai venit pe poezie.ro! Mult succes! E bine sa postezi unul doua texte, altfel risti sa nu fii citita.

Exista aici la tine o conditionare sau o suprema sansa: de-as intoarce timpul
as pasi cu grija sa nu scutur clipele

printr-o expresie comuna as putea considera timpul ca o obsesie centrala a acestui poem, un lucru enigmatic, despre care nu se poate afirma cu certitudine ca ar exista macar o sansa:
as lasa zambete petale
sub arome de iubiri
in nopti
cu seri in dimineti

Frumos impletite versurile intre dorinte si certitudini, ordoneaza intr-un fel succesiunea evenimentelor, se simte un gol interior, iar prin intoarcerea acestui timp, autorul si-ar gasi echilibrul:
as imbraca haina norilor
lepadata
pe pantece de dealuri
unde iubeam taceri

...si la alte citiri

Grea încercare pentru un om care umblă printre cuvintele celorlalți ca să se regăsească. Desigur că aici fiind un experiment, pot intui orice, și totuși, voi merge pe fir
… Pe care fir? Nu merg pe nici un fir alerg haotic, am decupat cuvintele le-am pus într-o căciulă și trag unul câte unul…doi, trei …încep:

uter- fobie = parte dintr-un organ în care se pot dezvolta stări obsedante, musculoase, cu trimitere mai mult spre partea inferioară a creierului.

circumvoluție = alungirea fobiei spre partea superioară prin canalele adînci ale unui ax central.

gresie = ramificațiile fobiei spre părțile centrale produce cimentarea cutelor.

transpirație = în urma cimentării cutelor, acestea încep să elimine o secreție urât mirositoare.

Așa aș vedea eu prima parte a experimentului tău pe care vrei să-l numești piatră de râu, mi se pare că doar titlul salvează toată construcția care urmează a se așeza pe această.

Partea a doua:

geniu = stil poetic care cuprinde mitologii ale construcției personale care au o însemnătate deosebită în natura firească a unor ființe.

cenușă = rămășițele stilului poetic care trage pe spusa sa pocăința celor din jur și îngenuncherea lor.

verde = minciuna ajunsă la rangul maturității depline situate undeva între albastru insecticid și dama de pică.

Desigur că acest amestec numit mortar sau mortal? Aș zice mai degrama mortal, poate fi folosit doar în construcțiile șubrede dintre cuvinte, acolo unde renunțam la semen, la majuscule și la multe altele… Cred ca această parte face legătura de rezistență.

partea a treia :

Aici ma voi opri doar la titlu -

perete = verticalitatea geniului, care limitează și izolează enorma greșeală de a nu mai fi om, precaut, dar zadarnic ca un masiv aproape vertical își protejează alungirea fobiei spre partea superioară prin canalele adânci ale unui ax central.

Draga autorule, crezi tu că la așa construcție ar mai fi fost nevoie de acoperiș? Se pare că da!

Tu ne-ai pus la dispoziție cele trei părți pentru a ne ajuta pe noi să construim enigma ascunsă printre cuvinte.

Eu sunt dispusă să încerc, poate mai sunt și alții, tu ce zici? M-am tot gândit că poate pui și premii.

Am lăsat la urmă tilul poemului, abia acum încep să-mi pun întrebări de ce acest titlu, îmi sună atăt de urât, sau doar acolo trebuie să descopăr, să intuiesc, știind că tilul e concluzia întregului poem. Încă nu am citit alte comentarii, poate reușesc să mă identific.

* Pentru acest experiment deosebit si mai ales pentru constructia lui care mi se pare perfecta: pătratul

Am citit tot ce ai scris pâna acum, sunt stări care probabil te caracterizează într-un anumit moment, nu mă consider în măsură a da sfaturi, că poezia trebuie scrisă într-un fel sau altul, dar citind pe unii și pe alții am învățat foarte multe, apoi la intrarea mea pe acest site, am prins un moment propice, cei care erau mânuitori ai cuvântului m-au ajutat enorm, prin sfatul și sugestiile lor, asta încerc eu acum.

Ce am învățat eu :

- poezia conține în ea un mesaj pe care autorul vrea cu tot dinadinsul să-l transmită cititorului;
- substituirea anumitor cuvinte trebuie să incite cititorul să descopere sensuri și semnificatii;
- exprimarea unui sentiment prin folosirea diverselor mijloace trebuie să provoace emoția, chiar și emoția estetică;
- autorul pornește în procesul de creație de la o experiență intimă, ei, având în vedere acest fapt, liricul trebuie foarte bine definit, este cel care exprimă direct stări afective personale, emoțiile , pasiunile… de aici folosirea diverselor mijloace de exprimare;
- poezie trebuie să fie cât mai puțin descriptibilă, nu trebuie să mi se dea totul de-a gata, trebuie să intuiesc ce-a vrut să spună poetu , trebuie să trăiesc momentul…
Doar câteva elemente care sper să te ajute.

Cu zâmbetul tău modelezi în forme abstracte șuvițele vântului , le împletești în versuri prelinse pe cele șapte coline ale Romei, azi te-ai oprit pe Quirinal care sprijină cetatea eternă, ne destăinui una dintre cele șapte legende ale întemeierii Romei, readusă în realitatea ta, doar a ta, trăită prin sentiment tulburător al pășirii atâtor presupuse legende și istorii. O concentrare fastuoasă de versuri, încerci să ne transpui dincolo de vămi și să ne bucurăm împreună cu tine. Folosești multiple modalități de formalizare a verosimilului a creației poetului. Putem vorbi aici de verosimilul faptelor ce par imposibile, dacă nu aș știi că ai trecut pe acolo aș zice că poate fi și un verosimil al visării, miraculosului, fantasticului. Toate aceste nu sunt decât modalități de tehnică artistică prin care cel ce scrie comunică adevăruri posibile în planul atât de viu și impresionant al realului dar și al imaginarului:

panta Quirinalului flexând în minte gânduri teoretizez
ipoteza cununițelor cu flori de măghiran și vălul
de purpură al mireselor patriciene cu pantofi roșii
aducându-i Junonei în dar pielea oii jertfite îmi trec
prin minte turte de grâu cu miere și lapte libațiuni…

la vânătoare de lună cu arcul de jad
să mergem ! porni-vom îndată !
se-ascunde tăcută cu stelele ude în vad,
și goală - ca trupul de fată -

Ce poți observa după ce parcurgi poemul, e că are o organizare proprie, cuvintele au un anumit loc în fluxul enunțurilor, schimbarea lor ar distruge, în primul rând efectele armonice. Ce-ar fi ca în strofa a doua să schimbăm versul: să-ncălecăm armăsarii cu coame de vânt( un exemplu)? Prin schimbarea locului cuvintelor în acest vers, acesta și-ar pierde nu numai armonia specifică, ci și forța sugestivă, capacitatea lor de a orienta procesul semnificării poetice. Limbajul poetic menține cititorul într-o plăcută tensiune, îl vărăjește cu farmecul dicției, particularitatea acestui poem este că limbajul poetic folosit nu poate fi subtituit sinonim, altfel ca totul să rămână sub semnul misterului și al vrajei versurilor.