ultimul zbor tremurat

Veșnicul căutător, mi-am zis să mă opresc pentru o clipă în casa versului tău să văd ce mai faci și cum … într-o variabilă a iubirii, refuzi vindecarea, păi nu știi, iubirea cu iubire se vindecă! Ei, găsesc aici un iubitor de cuvinte cărora le caut sensurile, iubirea spune cuvinte simple, aici e doar desprinderea de iubire? Așa mi se pare și atunci folosești diverse mijloace: centripete, infatigabil...E doar semnul trecerii mele pe aici!

Maria, refuz vindecarea fara anestezie in metastaza durerilor, si nu a iubirii. initial am vrut sa separ poema in strofe, dar am lasat-o asa, ca un bloc unitar. deci, prima oprire, sa zicem de respiratie, se opreste la efectul. Apoi, a doua respiratie se incheie la \"uitare\" si tot asa. Multumesc pentru ca te-ai \"oprit pentru o clipa in casa versului meu\" si iata fac bine. Poate putin melancolic, dar asta datorita numai asteniei de primavara. :)
Te mai astept sa rascolesti iar, de sub litere, sensul ascuns la poemelor.
cu drag

Am reținut versurile din finalul poemului tău (mai puține aripi și fără auricul) și \"într-o antologie a iertărilor vesperale\" arată o anume siguranță cu care se vede că scrii, de la o vreme.

Alina, ce onoare sa te vad pe pagina mea :) Multumesc de comentariul tau si am sa tin cont de parerea ta cu privire la \"aripi\' si \"auricul\"
Cu drag