De-as...

Exista aici la tine o conditionare sau o suprema sansa: de-as intoarce timpul
as pasi cu grija sa nu scutur clipele

printr-o expresie comuna as putea considera timpul ca o obsesie centrala a acestui poem, un lucru enigmatic, despre care nu se poate afirma cu certitudine ca ar exista macar o sansa:
as lasa zambete petale
sub arome de iubiri
in nopti
cu seri in dimineti

Frumos impletite versurile intre dorinte si certitudini, ordoneaza intr-un fel succesiunea evenimentelor, se simte un gol interior, iar prin intoarcerea acestui timp, autorul si-ar gasi echilibrul:
as imbraca haina norilor
lepadata
pe pantece de dealuri
unde iubeam taceri

...si la alte citiri

Se simte pesimismul personal, lucru care ma nelinisteste si pe mine. Remarc insa altceva. Un absolvent de Cibernetica scrie poezii si cine stie cu ce se ocupa el de fapt in realitate. BRAVO DOMNULE.

Maria,iti multumesc nu atat pentru trecere(care ma onoreaza),cat pentru comentariul pe care il iau ca un dar de primavara.
Multumesc!

Adrian iti multumesc pentru trecere si n-ai fi primul care ar ramane surprins de faptul ca Stanica Ilie Viorel scrie poezii :))

Cu drag