vioi și frumoși ne calcă păduchii

Brrr!!! Na, ca de cand veni primavara, te pali si constructia, de parca altfel n-avea unde-ti canta cucu, nu-l puteai lasa si tu liber sa zburde prin copaci, te apuca acuma constructia, pai, da\' armatura, betonul, finisajele si instalatiile?! Ia sa-mi zici, unde-s?! Le-o mancat paduchii, am inteles, greu, da\' am inteles :)))

Carmen, multumesc, da, asa e:
e frig in casa asta de cand au dat paduchii - multimea-i lor fereastra in care-ndeasa unghii si soarele pe care l-as fi crezut mai bland (cu mii de falci ascunse peretii mucezind). E casa cu fundatii de nori si aripioare pe armaturi de inger, mari icoane se rod de-acuma-ncolo taiate de o tabla in cuiburi cu paduchii mai grasi, veniti in graba.

Lol..ce-ai facut Daniele?...mai ai timp sa faci ordine pana la Pasti?..oricum scapa iute de paduchi:))))
cu drag- Lory

Lory, multumesc,
ti-e gandul bun, dar nu deplin, ca uite: paduchii rod intr-una si musca inainte, pe cand eu ii mai mangai ca-s suflete, si ei (in loc de ziduri bine ce stau paduchii grei).
cu drag si eu (cu tot cu paduchi) :)

Wuă, da’ lunga si apăsata cafteală e și cu textu’ asta al tău.
Trebuie sa mă gândesc serios dacă să fac vreun coment pe aicea sau nu
Eu cred că așa e, o nouă mitologie. Sunt ciudate forme ale lumii animale retrase în mintea noastră, cu fiecare neuron desfășurat pe mii de hectare sub forme de game muzicale la nesfârșit.
Să știi, câte odată când îmi spăl mâinile, si fac tot felul de arpegii, mă întreb dacă nu o fac pentru că organismul a simțit moartea prin apropiere explodând ca o pungă de metan.
bazil

\"E adevărat ce se spune, că un artist e un superb nebun, ce se lasă înecat în aburii propriei lui solitudini.
Dar el nu e artist pentru că e singur, ci pentru că e solidar în raport cu lumea lui.
Picturile apoi sunt ordonarea jocului în joc, tradus într-un alfabet al singurătății, împotriva propriei singurătăți. Solidaritatea e drumul din mine înspre mine construit în mod obligatoriu, prin ceilalți.
Altfel nu se poate.
Am nevoie să mă înțeleg cu mine, domnule, și știu că nu voi putea ajunge acolo unde să fiu eu față în față cu mine, pe piatra mea albă, decât fiind solidară cu cei care iubesc aceleasi lucruri, sau obiecte colorate, sau cuvinte, ca și mine.\"

a fost textul meu, apel la solidaritate. acum locul lui e deocamdata aici, pentru ca eu cred in cei ce se incapataneaza sa fie, cinstiti si limpezi pe acest site.
subscriu, daniel. sunt solidara.

Linea

Dan Bratu, asta e un site gratuit. Sper ca nu iei bani pe reclama?!

Uite cum sta treaba ca sa nu-ți mai explic treaba cu gânditul.
Mi-a povestit mie o furnică, prin metode numai de ea știute, când traversa si ea o pagina cam aiurea și tu învățai cuvinte din dicționar cam pe de rost pe la bibliotecă, după care acasă, pe unde reușeai, cum că tot rău ieșea.
Acuma, că tu te joci dea gândeala și umpli de mătreață rochițele, n-are nimic, dar esperimentele tale nu sunt prea subtile. Tot o furnică mi-a spus a s-a supărat și Kernbach.
Acuma, de voie, de nevoie, toți ajung la tine sa le faci ceva, de-o cumătrie, ori s-o pună de-un necrolog. Nu se face sa mă cert. Dar cam bați câmpii și la modul esperimental!
Îmi pare foarte rău ca o să rămân fără necrolog.
Închei și eu ca și tine „* Pentru acest experiment deosebit si mai ales pentru constructia lui care mi se pare perfecta: pătratul.
Cum este si-o vorbă din batrâni, fii pătrățos săți steie moartea!
Succes și la alte descifrări!

Eu, moldoveanca fiind, iubesc tare mult moldovenii si asta si pentru ca avem noi o vorba, si anume, viata fiind tare scurta si neputand-o lungi, macar s-o facem lata, dar uneori o facem chiar prea lata, datorita faptului ca poate prea avem capetele patrate, ca-n fond si la urma urmei chiar de capete patrate e vorba si-n poezia lui Daniel, asa ca tare la obiect e comentariul Mariei si pentru asta nu-i nevoie de dictionarul de termeni mitologici al lui V. Kernbach( aici mie nu mi-e prea clar daca la asta te-ai referit sau la poetul Ghe.Kernbach )si uite ca tare m-am luminat eu brusc de ce trec intotdeauna cu retinere prin Vaslui, asta e, fiindca nu doresc sa strivesc cele furnici cu care stai tu la taclale...nu de alta, dar sa nu te surprind si pe tine in toiul unei discutii...

Dana, multumesc, stiam nebuni-soiosi ca-ti urla-n in geam, culori de gand ce ii aduna cu tot cu pofta lor nebuna.
Cu toti paduchii pe o parte, cararile ce ne-ar desparte ar fi doar drumuri inapoi, pentru „superbi nebuni” ca noi. Si fie ziduri cat un munte, pe norii chipurilor slute se va gasi, mereu deschis, un cer fara paduchi, de vis.

Maria, multumesc si iarta, ca poezia mea patrata a fost prilej de bata-n balta, de-un oarecine aruncata.
Tu ai trecut spre sensuri, unde o lume-ntreaga se ascunde, scobind cuvintele fecunde, sapate sub albastre unde. De-i textul meu o casa mare sau o parabola, culoare mai proaspata ai pus si doare cuvantul tau in fiecare constructie, ca o ninsoare pe zidurile reci si goale, unde paianjenii, agale, umflati de sine, musca-n soare.

Carmen, iti multumesc cu drag si parca asa viteaza moldoveanca nici gandul meu nu mai incearca s-o-ntrebe cuvios el daca furnica cea din basilice mai are carca ... pentru bice.

Basil, de unde trotil in portu-ti tiptil ca umbra reptil si pterodactil? Ca eu prima oara, de vorba-ti sprintara crezut-am ca doara ti-e mintea pe-afara. Cand colo, minune, esti doar cum se spune: paduche in rune cu … sec … si, pe bune, mai scoate-ti in lume furnica anume ce-i pusa pe glume ...
postesti si …prostume.
Propozitii simple (simplute), fara „arpegii”, pentru intelesul lui asil:
1. Nu muri de grija presupusei reclame, e gratuita, iar textul e ca o hartie, pe care zane bune au mai adaugat putina miere si stralucire, de scos paduchii din vagauni. Paduchilor le place mierea. Hartiei ii place stilul tau. Hartia (pagina), prinsa in cele trei comentarii elocvente ale tale, e de-acum un fel da basilica (in loc de altar are loc de mers defularile-ti la baie) plina cu fan muzical, fosnitor. Multam.
2. Comentariul tau la adresa Mariei, pe langa faptul ca e in afara temei in discutie, deasupra (sau „dedesuptu`”) regulamentelor de pe site, e de o badaranie greu de imaginat. Poate fi scuzat numai daca:
- e rezultatul unei „gandeli” de „gan-godac” natural;
- a fost scris dupa o noapte de betie singurateca si crancena, in urma patrunderii paduchilor (albi sau negri) prin sangele alcoolizat al creierului. Care(?)… si-a gasit spatiu pentru umflatura, la ceas mic de bezna, taman aici.
Furnicile de care vorbeai sunt cam zgarcite (dupa cum spune si Kernbach via Fontaine) in informatii cu privire la cei care scriu pe site, iar pe tine te cara, cinice, ca pe o coaja, o farama uscata, greu cuvantatoare, fara subtilitati, spre musuroi. Si ala patrat. „Sati steie”, da.
3. Am crezut, dupa ce am citit un comentariu de-al tau (la textul lui Dodu – „Birtul garii”) ca esti un om inteligent, care stie deslusi sensurile, le abreviaza apoi si le codifica in masca unei pareri brute, dar sincere. Dupa cel de-al treilea comentariu pe care l-ai „comis” sub textul meu, mi-am dat seama ca m-am inselat. Mama natura are constructii surprinzatoare printre garduri, sarite alandala. Cine stie, insa? Unele interventii ale tale (la Igor, de exemplu) ma duc cu gandul la anumite practici tiganesti de furaciune – parca „maradona” se cheama (pagubitul este inconjurat de un grup de hotomani(e) care se bat, aparent, si e talharit, ca din intamplare, fara sa poata reactiona).
Apropo, de ce ti-ai spus Basil si nu Florica?

In sfarshit, dedal scrie si mai bine, nu degeaba ishi spune constant I\'m perfect...Felicitari Daniel! Sunt copleSHITA si MarkATA!
oana

si totushi...nitzica dezermetizare ne-ar face bine la toti...noi, astia, mai prostutzi si cu pretentii...
nu te supUra pe mine...
Yee!
oana engard

Oana, multumesc, si carnea mea e toata dusa-n marnea drumului ce ca o plita arde talpa-ti copleSHITA de urcus podit cu sare de prin glande lacrimare. Uite, ca te stiu markATA cu talent, spun: niciodata n-am s-arunc supUrar-isme fustelor cu Yeee-rmet–ismyeee.

M-ai dat gata pe-nserat
Cu sarat si piperat
Glandele mi le-ai secat

N-am sa uit ca-n dezlanat
Tu la ghiers mi-esti imparat
Ca tot sensul mi-e ratat
Si tot verbul (ra)sculat

Numai laude de bine ca sa nu intepi albine

Ai noroc ca ma cunosc
Si stiu ... cat ai face pleosc!
Ca Yermetic n-are rost
Si acu\' e tocmai post

Nu ash vrea sa pice prost...

oana

N-am să torn eu gânduri multe,
înserarea să m-asculte,
dacă pe sub glandă-ți crește.

Cu-alungiri de timpi în pește,
colo unde se adună,
ca-ntr-un colț de semilună,
„ghersurile”, dând din coadă,
pleoscăie, dar la grămadă.

(Ră)sculați de clipoceală,
solzii taie unda goală,
iar oglinzile se-nmoaie
sub așa căderi de ploaie.

O fi post, dar orișicare
are câte-o des-logare…

Doamne, jocu-i de cuvinte
minte, sau e ..fara minte ?
Stea vanzand o intrebare:
al cui paduche-i mai mare?