Maria Prochipiuc

Să ne unim într-un crepuscul cu lacrimi de înger... Iar lacrimile ne vor îmbrăca în frumusețea zilei, noaptea va șterge tot ce ne-a umbrit și ne-a făcut uneori urâți...a fost un moment în care am

Adevărata poveste a aripilor de catifea, care a constituit baza Invitației la zbor adresate vouă, este simplă și poate părea copilărească. Dar ce e rău în a mai putea fi copil măcar pentru o

nu mă pot lepăda de mine cuvintele mă respiră adânc fiecare silabă mă hoinărește pe străzile lăptoase ferestrele își cască ochii după siluetele ascunse în mine cu fruntea încrețită de necazuri și

am început numărătoarea inversă de la Creator spre mâna aceasta de lut mi s-a oprit timpul la ziua mea de naștere spunea cineva că e o naștere ca oricare alta o adiere îmi sărută obrazul ca o

ieri glasul celui ce petrecea în pustie îl mustra mereu pe irod pentru nelegiuirea de a trăi cu soția fratelui său acest lucru nu era pe placul irodiadei în mintea sa pune la cale închiderea

îndurare pune pe chipul meu dis – de - dimineață în rodul bun și deplin cristal de ape să-mi fie inima Doamne – mută-mi mintea la cer râuri de pace să veselească plânsul meu ca o dulce

am străbătut timpul mocnind un vis trecut melancolia nopților se-ntoarce cu ochii mari pipăi linia vieții scurte jeluiri departe de mine trăiesc – stâncă în bătaia soarelui sar peste

Intunericul acoperise totul, ramasesem de mult langa izvor , numarand inaltimile norilor , impletind picaturile de ploaie. Visam impreuna, dar numai eu am baut din licoarea ametitoare a apei de

un gând căzut aiurea pe vrejul uscat al gurii plesnește noaptea sub obrajii aprinși degetele îți dezmieardă inima șovăielnică a cine a mai fost mi-am așezat astăzi gândurile în poală sunt

Vineri, 25 noiembrie, de la ora 13.00, la Galeria de Artă „Kron-Art” de pe str. Potăvarului nr. 18, sunteți invitați să participați la evenimentul prilejuit de lansarea în Brașov a cărții „Prințesa

noaptea se stinge între noi punând zăbrele luminii trăim și murim din interior spre lume ne înșirăm gândurile scriind pe lespezi de piatră ne lovim aripile în zborul înfometat de elan născută-n

Traiește-mă ca timpul, Astâmpărându-ți setea de mine Cu mine.

rasturnata in adancuri linistea noptii toata tu suflete prins in mreaja unui cuib ascuns dezveleste-ti chipul mistuit de bezna strabate-mi cantul mireasma trupului atinga izvoare ti s-a

tu umbră ce hohotești într-una te porți deasupra înăuntrul meu să-mi spui pustiului nu îi auzi ecoul întors din mine iar clipei nu îi străbați prin vise ce mă îngroapă în fâlfâiri tăcute mi-i

Primăvara târzie și timidă, pașește ușor, abia atingând pământul. E soare și e frig. Cu toate acestea, plutește în aer o bucurie, care cuprinde întreaga creație, văzută și nevăzută. Astazi Prăznuim